Premium
Michel Barnier, negociatorul principal al Uniunii Europene în problema Brexitului, a făcut public un document de 160 de pagini care se dorește un draft al textului de separare între Marea Britanie și Uniunea Europeană.
Documentul în sine nu aduce noutăți în ceea ce privește poziția Uniunii în problemele disputate. Dar, în dorința de a forța Marea Britanie se ia niște decizii dureroase și să clarifice pozițiile pe temele în discuție, Barnier a transformat acordurile politice la care s-a ajuns până acum într-o propunere de text cu valoare legală. Iar acolo unde a lipsit o poziție comună a celor două părți și poziția Marii Britanii a fost neclară, negociatorul a introdus pur și simplu poziția Uniunii Europene.
Documentul astfel creat a fost primit în anumite cercuri politice din Marea Britanie ca fiind o provocare. În sens strict formal, nu este așa ceva iar Michel Barnier s-a grăbit să clarifice că nu dorește să provoace pe nimeni. Textul este doar poziția UE în negocieri și, prin urmare, Marea Britanie nu poate să reproșeze formal nimic în acest sens.
Provocarea informală, însă, este aceea de a contrapune textului legal al Uniunii alt text legal propus de Marea Britanie. Ori, tocmai asta caută să evite Theresa May cu orice preț. Acasă ea este susținută de o coaliție foarte fragilă incluzând eurosceptici din Partidul Conservator (de guvernare), DUP (partidul loialist și eurosceptic din Irlanda de Nord), conservatori mai degrabă pro-europeni din PC (care caută să nu contrazică, totuși, votul popular) și, ocazional, însuși șeful Opoziției, Jeremy Corbyn.
Această coaliție pestriță nu știe ce dorește cu adevărat și singurul motiv pentru care este fezabilă este acela că, în urma referendumului, clasa politică britanică consideră că Brexit-ul este inevitabil. (Dincolo de prestigiul simbolic al referendumului contează și că tabăra pro-Brexit este mai bine plasată strategic pe harta colegiilor electorale, putând bloca realegerea parlamentarilor șovăielnici.)
În comparație cu politicienii pro UE, divizați conform linilor de partid și timorați de majoritățile pro Brexit din colegiile electorale, dna May, în ciuda confuziilor și bâlbâielilor, a apărut să fie cât de cât vocea rațiunii sau, ca să folosim expresia românească, răul cel mai mic. Mișcarea europenilor o obligă, însă, să spună exact ceea ce viziune de finalizare a Brexit-ului are, să renunțe la ambiguități și să asume decizii impopulare printre proprii susținători. În aceste condiții, o parte din susținători ar putea descoperi că Teresa May nu mai este răul cel mai mic și ar putea prefera alte opțiuni.
Nicăieri nu sunt mai clare problemele Marii Britanii decât în dosarul Irlandei de Nord. Situația este reglementată de un tratat între Republica Irlanda și Marea Britanie prin care cetățenilor din Irlanda de Nord li se oferă liberă trecere atât în Marea Britanie cât și în Republica Irlanda. Nu vorbim doar de tranzitul de persoane ci și de cel de mărfuri.
Separarea Marii Britanii de Uniunea Europeană ridică în acest dosar o gravă problemă logică. Anume, unde se va integra economic și vamal Irlanda de Nord? Promisiunea unui Brexit ferm cere separarea teritoriilor britanice de Uniune și, implicit, separarea Irlandei de Nord de Republica Irlanda. Aceasta nu este dorită de către guvernul irlandez, care are un veto în acordul final și nici de catolicii din regiune.
Invers, respectarea acordurilor internaționale ar cere ca regiunea să rămână integrată cu Irlanda de Nord și, prin urmare, cu spațiul vamal și economic european. Asta înseamnă, de facto, o graniță interioară în Marea Britanie între Irlanda de Nord și restul țării. DUP, care este esențial pentru menținerea majorității parlamentare a Theresei May, a anunțat că nu poate accepta o asemenea soluție.
Ca să evite această dilemă, Marea Britanie a promis că va găsi soluții de aliniere a întregului teritoriu britanic cu reglementările europene astfel încât libertatea de circulație a mărfurilor și persoanelor se poată fi protejată. Problema este că o asemenea soluție, deși posibilă, ar contrazice tocmai obiectivul principal al Brexitului și anume reasumarea suveranității naționale asupra teritoriului în dauna reglementărilor europene.
Cu ceva timp în urmă, Uniunea Europeană a acceptat un document politic prin care Marea Britanie se se obliga să rezolve aceste contradicții sau, dacă nu, să sigure respectarea acordurilor cu Irlanda în mod prioritar. Acum document propus de Michel Barnier, transformă acordul în obligație legală și, astfel, închide libertatea de manevră retorică a britanicilor.
Citiți și: Pactul Theresei May cu Uniunea Europeană
Dna May a declarat că nici ea și nici un alt prim ministrul britanic nu vor semna niciodată un asemenea document care, cel mai probabil, contrazice însuși regimul constituțional al Marii Britanii. Dar declarația nu are de ce să clintească Uniunea Europeană din poziția sa. Dacă nu vrea să accepte poziția Uniunii Europene, este responsabilitatea Theresei May să găsească soluții logice pentru respectarea acordurilor politice de până acum. Iar dacă aceste soluții logice nu există în, tot ea va avea explicații de dat și socoteli de încheiat cu propria tabără.
