Conul Cîțu față cu reacțiunea

Am ales acest titlu, parafrazând piesa lui Caragiale, pentru că el ilustrează perfect riscul zilei de ieri pentru PNL. Și nu cred că evenimentele sau declarațiile merită foarte multă atenție, cât proiectarea deznodământului asupra României. Vorbim, totuși, de principalul partid de guvernământ. Și de 2 personaje care își dispută controlul  asupra sa:

Florin Cîțu

Pe Florin Cîțu l-am primit în PNL cu doar câteva luni înainte să fie catapultat pe lista de Senat de la București, în 2016. Trebuia să fie dintre „oamenii noi” - același concept marxist-leninist, îmbrățișat și preluat de pseudo-liberalii ultimilor ani - care aduc voturi în București. Deși e greu să aduci voturi fiind necunoscut, am reținut din acea primă și ultimă ședință împreună viziunile sale economice libertarian-monetariste (specifice unui trezorier de bancă) precum și stridența irațională a unui discurs de tip USR.

La fel cum am auzit ulterior referiri la FSN, domnul Cîțu neștiind că se bate astăzi să ocupe fotoliul lui Ion Iliescu din Modrogan 1. Asta pentru că PNL a devenit, în urma fuziunii cu PDL, urmașul instituțional al primului partid fondat de Ion Iliescu (al doilea a fost FDSN, întemeiat în 1992, precursorul actualului PSD). Același premier în funcție probabil nu a citit Jurnal de București, cartea de memorii a ambasadorului SUA Alfred Moses, un căruia România îi datorează enorm din parcursul euro-atlantic. Dacă ar fi făcut-o, ar fi aflat rolul uriaș al lui Ion Iliescu în traseul pro-american al țării noastre. Dar se știe că „oamenilor noi” nu le place istoria. Și nici cartea.

Următorul moment relevant din spațiul public - ce l-a consacrat pe domnul Cîțu - a fost momentul penibil al renunțării la  nominalizarea sa la funcția de prim-ministru, în buza pandemiei, la începutul anului 2020. Pentru cei care au uitat, actualul premier a mai fost o dată desemnat de Klaus Iohannis, ca factor declanșator al alegerilor anticipate, într-un joc cât se poate de cinic. Convins fiind de ridicolul acestei propuneri, președintele României l-a desemnat pe Florin Cîțu să formeze Cabinetul, în speranța de a ajunge la dizolvarea Parlamentului, după respingerea a 2 formule de guvern. Din pricina amenințării pandemiei însă, care cerea un guvern cu puteri depline, parlamentarii PSD ar fi votat orice formulă, dând ca sigură învestirea Guvernul Cîțu. Moment în care acesta se retrage, iar Ludovic Orban este votat, din nou, premier.

Aceste două scurte episoade ne relevă dimensiunea politică și autonomia domnului Cîțu.

Ludovic Orban

Cunoscându-l deja de peste 20 de ani, pot spune că are un stomac politic similar cu al lui Traian Băsescu: îndură orice, schimbă instant deciziile în funcție de context și este - cum s-a dovedit - un supraviețuitor. În plus, cred că este cel mai harnic politician din România, omul care a sacrificat totul pentru a face politică. Marele său minus este, însă,  alegerea conjuraților, dovada cea mai recentă fiind ziua de ieri, în care multe nume aduse și impuse de el au schimbat tabăra, fără vreo remușcare. Asta și pentru că, spre deosebire de Băsescu, Orban este incapabil să inspire frică. Iar oamenii aleși să îi fie aproape au fost, în proporții covârșitoare, nulități profesionale ce au compensat prin slugărnicie.

Totuși, dacă am evocat momente relevante cu premierul în funcție, să ne amintim și performanțele actualului președinte al PNL din mandatul său la Victoria: scandalurile achizițiilor din pandemie, promovarea în Guvern a unor semianalfabeți, cifrele suspecte ale raportărilor de îmbolnăviri și decese, blaturile și traseismul de la nivel local, eliminarea oricărei forme de meritocrație. Iată rechizitoriul pe care Orban îl făcea fostelor guverne PSD. Și o făcea folosind același discurs isteric, specific USRist, în care însă nu credea, spre deosebire de actualii aliați de la guvernare.

Confruntarea

Aceasta fiind scena, cred că vor fi multe variabile de luat în seamă, și voi încerca mai multe paralele din istoria recentă a PNL.

La acest moment, Florin Cîțu pare susținut de Klaus Iohannis. Însă același președinte l-a salvat pe Orban de toate ultimele tentative de puci ale ultimilor 3 ani. De asemenea, „tabăra ardeleană” a fostului PD este mult mai puțin implicată alături de Florin Cîțu față de cum a fost în 2017 alături de Ludovic Orban (Vasile Blaga, Gheorghe Falcă, Mircea Hava au lipsit de la poza de ieri).

Mai mult, deși contextul poate părea fragil pentru Orban, îmi amintesc o luptă aparent nedreaptă dintre acesta și predecesorul său ca președinte al Camerei Deputaților: în 2007, la Congresul PNL, Orban a câștigat la scor bătălia cu Bogdan Olteanu, liderul de facto al PNL la acea vreme, bazându-se exclusiv pe combinatorica din sala evenimentului, precum și pe relațiile sale personale cu majoritatea delegaților, spărgând liniile trasate acestora de conducerile județene.

De asemenea, până în septembrie, se mai pot întâmpla multe: problemele economice și instabilitatea socială, lipsa de performanță a guvernului vor alimenta jocurile de care Orban e capabil, pe toate fronturile. Iar meciul final va mai depinde și de sondaje: dacă șeful guvernului va beneficia de încrederea populației, Florin Cîțu va avea o șansă în plus. Dacă lucrurile nu vor sta așa, amicii lui Orban din sala Congresului vor pune mai mare preț pe faptul că acesta le răspunde oricând la telefon sau îi primește chiar și neanunțați la Palatul Parlamentului.

De asemenea, și perspectiva anului 2024 va conta în rândul delegaților: scăderea de formă a lui Klaus Iohannis, dublată de consacrata sa lentoare, îi scad șansele de a reveni ca locomotivă în fruntea PNL. Ceea ce va determina pe mulți din partid să aștepte o soluție de prezidențiabil, eventual similară cu cea vehiculată în PSD, a lui Mircea Geoană. Soluție care astăzi pare departe de imaginea și discursul lui Florin Cîțu.

Vom asista, așadar, la o luptă cu final greu de prevăzut, pentru că nu știm dacă „revoluționarul” Cîțu va reuși să învingă pe „reacționarul” Orban. Rămâne să vedem cine va asuma perspectiva de continuator al dinastiei Brătienilor, un brand pe cât de măreț, pe atât de umilit și golit de conținut astăzi la sediul din Modrogan 1. Din păcate, însă, așteptăm un război ale cărui mize și ai cărei actori nu au, însă, nicio legătură cu România.