Premium
Problema Schengen e mult mai simplă decât pare, oricât se va vorbi despre acest eșec, oricâte virtuoase indignări vor avea diverse voci în spațiul public.
Întrucât memoria noastră e scurtă, amintesc doar discursurile recente, care spuneau că, dat fiind contextul geopolitic, precum și îndeplinirea criteriilor tehnice încă din 2011, rămâne doar eliminarea MCV, aspect de care s-a ocupat Ministerul Justiției, condus de Cătălin Predoiu, unicul demnitar liberal capabil din actualul Cabinet.
Apoi era misiunea tripletei Iohannis-Aurescu-Bode. Sigur că ne pufnește râsul găndindu-ne în sarcina cui a ramas negocierea politică a României, dar asta e realitatea.
Ei bine, rezultatul îl știm, personal îl anunțasem de ceva vreme, pe baza a două elemente pe care, de asemenea, le-am tot repetat:
1. Populismul în Occident a apărut in Austria, unde luna viitoare sunt alegeri, iar tema migrației aduce voturi.
2. Viena este de sute de ani platforma de tranzacții financiare și informative dintre Rusia și Apus, prin urmare influența Răsăritului este majoră.
Așadar, în opinia mea, două categorii de interese au concurat aici: cel electoral intern al austriecilor și miza rusească de a scinda UE și a alimenta euroscepticismul în România. Ca să fim corecți, singurul element incontestabil corect în discursul austriac este problema rețelelor de prostituție și cerșetorie, la care suntem campioni în ultimii mulți ani.
În fine, cine crede că Olanda sau Suedia au devenit maleabile din simpatie pentru noi, sau că jocurile la acest nivel au scrupule, se înșeală. Iar la final, să vedem cauzele eșecului:
1. Lipsa oricărei viziuni de politică externă în ultimii 18 ani. Începând cu primul mandat al lui Traian Băsescu, a fost abandonată absolut orice miză națională în schimbul validării externe a puterii (amintesc doar votul din 2009 sau suspendarea din 2012).
2. Incapacitatea, incompetența și lipsa de cultură a decidenților de cel mai înalt nivel, indivizi care s-au repezit și se reped, benevol, să facă plecăciuni slugarnice în fața partenerilor externi, discreditându-ne pe toți și sacrificând fără vreun rezultat orice urmă a demnității politice sau chiar umane.
Concluzia e simplă și istorică: celui care nu știe să spună NU i se va spune întotdeauna NU!
PS: subiectul e închis, alt JAI nu se mai face, Austria oricum va rămăne consecventă, iar următoarea președinție suedeză nu va mai pune pe lista de priorități aderarea noastră la Schengen. De remarcat prestația coerentă a lui Victor Negrescu în corul avocaților României, precum și eternul joc la offside față de PNL al lui Marcel Ciolacu, acesta repetând ideea responsabilității „dreptei”. Atât s-a putut!
