Premium
Suntem specialiști, ca nație, în a ne minți de unii singuri, doar-doar va trece de la sine răul în care ne complăcem. Așa ne-am amăgit, ani la rând, cu creșterea economică bazată pe consum, după ce, înainte vreme, am îndurat frustrarea austerității - venită taman când ne așteptasem să curgă de la UE laptele și mierea post-aderare. Ghinion! Criza economică din 2008-2009 n-a ținut cont că ne strică nunta europeană, așa cum pandemia nu ne-a menajat pentru că trăiam, de multișor, pe datorie.
De la strânsul brutal al curelei, la veselia pe bani de împrumut - România pendulează între aceste extreme, cu riscul de a repeta experiențele dureroase. Timp în care irosim șansa, atât de la îndemână, a fondurilor europene - miliardele de la Bruxelles pe a căror paternitate se băteau infantil Ponta și Băsescu în 2014 și din care, în contul bugetului european pe perioada 2014-2020, am accesat mai puțin de jumătate. Bani gratis pe care nu-i luăm să construim șosele, spitale și locuri de muncă!
Se rostogolește, de un an, un întreg delir public despre zecile de miliarde ce ne vor cădea pară mălăiață de la UE, în loc să fie folosită energia asta, risipită în furatul căciulii, pentru a ne repara incapacitatea de a absorbi banii europeni. Dar cine să facă asta? Partidele anchilozate în logica ”după noi, potopul”, trambuline pentru incompetenți în funcții publice? O administrație de stat umflată peste nivelul din comunism, pervertită cronic de sistemul clientelar de acces și narcotizată de salariile cu 70% mai mari față de sectorul privat (cel mai mare decalaj din UE! - avertizează Ionuț Dumitru, economistul-șef al Raiffeisen Bank).
”Este ceva greșit cu modelul de dezvoltare al României din ultimii ani”, atrage atenția consilierul prezidențial Cosmin Marinescu. Care subliniază, într-o excelentă analiză, că ambele crize, financiară și corona, ne-au găsit nepregătiți economic, deși ne lăudam cu creșteri record în UE - atâta doar că erau creșteri pe deficit bugetar. De la austeritatea disproporționată din 2010-2015, am trecut la deficit excesiv, risipind, într-un populism iresponsabil, consolidarea fiscală obținută cu prețul suferinței sociale ce a determinat exodul fără precedent al românilor. O risipă nejustificată, tocmai în anii de creștere economică, și care a aruncat datoria publică de la 12% în 2008 în zona de avarie de 45%.
Fără reforme structurale, consolidare fiscală și valorificarea sprijinului UE pentru relansare economică, România riscă, în curând, să fie obligată la o nouă ”cură de slăbire” sălbatică. Are cineva curajul să taie la timp cangrena?
