Premium
Diabetul zaharat, boală care afectează aproximativ 800.000 de români, este cauzat de deficitul relativ sau absolut al insulinei sau ineficiența acestui hormon, afirmă dr. Irina Muntean, medic specialist diabet, nutriție și boli metabolice la Centrul Medical Algocalm din Târgu Mureș, potrivit AGERPRES.
Potrivit acesteia, creșterea glicemiei peste valorile normale este o caracteristică a afecțiunii.
Din cei aproape 800.000 de bolnavi de diabet zaharat înregistrați oficial în România, majoritatea cazurilor sunt reprezentate de diabetul tip 2, patologie considerată secundară stilului de viață modern. La fiecare pacient cu diabet tip 2 diagnosticat există cel puțin o persoană care nu a fost încă diagnosticată, susține Irina Muntean.
''La nivel mondial, conform celei de-a 7-a ediții a Atlasului Diabetului, 1 din 11 adulți, adică 415 milioane de persoane, au diabet, majoritatea de tip 2, ponderea celor cu diabet zaharat de tip 1 (forma autoimună a bolii, insulino-dependentă) fiind de 5-10%. Europa are cea mai mare incidență a copiilor cu diabet de tip 1, în 2015 fiind cunoscuți 140.000 copii cu vârsta 0—14 ani și se estimează, pentru această vârstă, o creștere cu 21.500 de noi cazuri/an. Pe site-ul Casei Naționale de Asigurări sunt declarați 782.430 pacienți tratați (cu insulină și alte antidiabetice), dintre care 3.529 copii insulinodependenți și 239.660 pacienți insulinotratați, majoritatea având diabet zaharat de tip 2, patologie considerată secundară stilului de viață modern. La fiecare pacient cu diabet tip 2 diagnosticat mai există cel puțin o persoană cu diabet (încă) nediagnosticată. Debutul diabetului de tip 2 este asimptomatic, boala fiind frecvent depistată odată cu complicațiile sale'', arată Irina Muntean.
În context ea subliniază importanța analizelor medicale și respectarea controalelor periodice.
''Insulina are rolul de a introduce glucoza în celule, pentru a fi metabolizată și a genera energia necesară tuturor funcțiilor organismului. Insulina este o substanță vitală, lipsa ei ducând la dezechilibre hidro-electrolitice și metabolice majore și chiar deces. Există mai multe forme de diabet zaharat: secundar altor patologii sau tratamente, gestațional (apare la femei în cursul sarcinii și în majoritatea cazurilor dispare după naștere), de tip 2 (caracterizat prin lipsa de eficiență a insulinei și insulinorezistență, care poate fi indusă de sedentarism, obezitate, dislipidemii, steatoză hepatică — consecințe ale stilului de viață nesănătos) și de tip 1 (forma autoimună, a cărei cauză este necunoscută, deficitul de insulină proprie este sever și evoluează într-un timp relativ scurt spre dependența totală de insulină exogenă)'', mai spune Irina Muntean.
Diabetul zaharat tip 1 poate să apară la orice vârstă, însă incidența cea mai crescută este în copilărie și mai ales în preajma pubertății, de aceea în trecut era denumit ''diabet juvenil''.
''Cu toate că au început să apară cazuri de diabet zaharat de tip 2 la copii, mai ales la cei cu exces ponderal, totuși, în majoritatea cazurilor este vorba despre diabetul de tip 1, insulinodependent. Nu se cunoaște etiologia diabetului zaharat de tip 1. Se știe că este o patologie autoimună, cu un puternic determinism genetic — există anumite gene care predispun, sub influența unor factori declanșatori ambientali, la apariția bolii. Apar auto-anticorpi care, în timp, distrug celulele beta producătoare de insulină din pancreas determinând astfel dependența totală de insulina exogenă, administrată prin injecții sau cu ajutorul unei pompe de insulină. Ca și simptomatologie, debutul diabetului zaharat de tip 1 este caracterizat de triada clasică: poliurie, polidipsie, polifagie, însoțite de o scădere marcată a greutății, cu astenie și fatigabilitate. Simptomele apar de obicei în plină sănătate și sunt cele care trimit familia la medic. Copilul începe să bea multe lichide, urinează frecvent și în cantități mari, mănâncă mult și, cu toate acestea, slăbește pe zi ce trece și devine apatic iar respirația începe să miroase a acetonă'', mai arată medicul, adăugând că, de obicei, este necesară internarea.
Ea spune că singurul tratament disponibil, momentan, pentru tratamentul diabetului de tip 1 este insulina, administrată prin injecții sau cu ajutorul pompelor de insulină.
''După inițierea insulinoterapiei și echilibrarea glicemiilor mari de la debut există o perioadă denumită 'remisie' sau 'lună de miere', în care acel procent de 10-40% de celule beta încă funcționale își reiau funcția și secretă insulină endogenă, ceea ce duce la scăderea dozelor de insulină administrată prin injecții. Se poate ajunge chiar la sistarea totală a administrării exogene a insulinei. Perioada este variabilă, de la 2-3 săptămâni la 4 ani. Ceea ce pare să prelungească această perioadă 'de miere' sunt glicemiile cât mai aproape de normal și dietele sărace în carbohidrați, însă detaliile trebuie discutate și individualizate pentru fiecare caz în parte. Din păcate, în tot acest timp atacul imun asupra celulelor beta persistă, ceea ce duce la scăderea până la dispariție a celulelor insulino-secretoare. Diabetul zaharat tip 1 este o patologie intens studiată, atât în ceea ce privește cauza, cât și vindecarea totală a bolii. Sunt în cercetare vaccinuri, terapii imunosupresoare pentru scăderea atacului autoimun, transplant de insule pancreatice, insuline noi, asocierea la tratamentul insulinic a altor terapii cunoscute pentru scăderea variabilității glicemice, tehnologii noi (pancreasul artificial, alcătuit dintr-o pompă cu insulină sau insulină și glucagon, care lucrează în tandem cu un senzor de glicemie). Deocamdată, toate acestea sunt încă în studii'', adaugă medicul.
Citeşte şi: Medicii italieni, şocaţi de straniul caz al unei fete care transpiră picături de sânge
Irina Muntean susține că stresul cel mai mare în tratamentul diabetului insulinodependent nu e resimțit ca fiind neapărat injecțiile, ci permanenta variație a glicemiilor, care poate fi percepută și ca o stare de rău fizic sau schimbări ale dispoziției și că, pentru a scădea riscul complicațiilor cronice — afectarea vederii, insuficiența renală, afectarea nervilor și circulației periferice — este important ca glicemia să fie menținută cât mai aproape de valorile normale.
''Există o multitudine de factori, unii neinfluențabili, care determină variații ale glicemiei: vârsta, efortul fizic, stressul, hormonii — perioadele de creștere, pubertatea, sindromul pre-menstrual etc.—infecțiile, calitatea somnului, fronturile atmosferice. Glicemia trebuie dozată înainte și la 2 ore după mâncare, înainte și în timpul efortului fizic sau în oricare situație solicitantă fizic și emoțional. Dozele trebuie permanent ajustate la valorile glicemice, cantitatea de carbohidrați sau compoziția alimentelor și efortul fizic depus sau preconizat. Pacienții au nevoie de o temeinică instruire terapeutică și nutrițională. Totul trebuie calculat și dozat pentru obținerea normoglicemiei. Și asta zi de zi, lună de lună, an de an. La un moment dat poate deveni foarte obositor și frustrant și e nevoie de un psihic bun, de o atitudine pozitivă, de susținerea familiei și a celor din jur sau chiar de consiliere psihologică'', mai spune medicul.
În cazul diagnosticării unui copil cu diabet, întreaga familie este supusă la o grea încercare, mai ales dacă cel mic nu știe încă să exprime ce simte.
''Având o mare variabilitate glicemică, copiii trebuie permanent supravegheați de un adult care să fie instruit să ia decizii terapeutice. Frecvent, părinții se trezesc de 2-3 ori pe noapte pentru a verifica glicemia copilului, spaima cea mai mare fiind hipoglicemia în somn, care, nedepistată și netratată, poate duce la convulsii, comă sau chiar deces. Intrarea în colectivitate a copilului iarăși este o mare provocare. Monitorizarea continuă a glicemiei cu senzori, transmiterea glicemiei la distanță și vizualizarea valorilor de către familie și medic fac tratamentul mult mai ușor de gestionat'', atrage atenția dr Irina Muntean.
Referindu-se la viața socială, Irina Muntean spune că unii pacienți se pot simți excluși, neînțeleși sau marginalizați, deseori fiind binevenit ajutorul unui psiholog, mai ales că CAS decontează o parte din aceste consultații.
''Cu condiția menținerii normoglicemiei, atât copiii, cât și adulții cu diabet zaharat tip 1 sunt capabili de performanțe fizice și intelectuale similare celor fără această condiție. Ar fi binevenite eforturi suplimentare din partea Ministerului Sănătății și CNAS în menținerea sănătății și prevenția complicațiilor pacienților insulinodependenți. Teoretic, nu există restricții alimentare pentru pacienții insulino-dependenți. Pot consuma din toate câte puțin, cu condiția cântăririi alimentelor, calculării carbohidraților și încărcăturii glicemice totale și administrării corespunzătoare de insulină. Totuși, dulciurile și alimentele cu indice glicemic crescut sunt mai greu de gestionat și există în practică indicația generală de a fi evitate. Dar, cu o bună educație terapeutică și mai ales cu monitorizarea ulterioară a glicemiei, și acestea pot fi consumate în cantități mici'', a conchis dr. Irina Muntean.
Citeşte şi: Descoperire REVOLUŢIONARĂ: Superantibioticul care ar putea distruge rezistența microbiană .
