Premium
Fanii îndrăgitului film Titanic își amintesc cu emoție de colierul impresionant, strălucitor și deosebit de valoros pe care Rose l-a aruncat în adâncurile oceanului în scena finală a peliculei. Surprinzător, se pare că această bijuterie reală există în afara imaginației scenaristului. Recent, o echipă de scafandri a descoperit colierul, aducându-l la lumină și reînviind astfel amintirile și fascinația fanilor pentru acest obiect iconic.
Colierul real nu are un diamant albastru superb, dar cu siguranță este la fel de mare ca cel din film, și la fel de valoros, deoarece este făcut din dintele unui rechin Megalodon și împodobit cu bijuterii din aur. Asemenea colierului din film, adevăratul accesoriu i-a aparținut unui pasager de la bordul Titanicului când s-a scufundat pe fundul Atlanticului în 1912.
Timp de 111 ani, colierul a fost pierdut din cauza epavei, nu a fost niciodată purtat sau văzut, dar datorită progreselor tehnologiei și celui mai mare proiect de scanare subacvatică din istorie, a fost găsit acum. Imaginile colierului au fost distribuite de firma Magellan din Guernsey, care a folosit două submarine pentru a capta 700.000 de imagini ale naufragiului și le-a transformat într-o scanare în mișcare.
Descoperire uimitoare, frumoasă și uluitoare
Richard Parkinson, CEO-ul Magellan, a descris descoperirea ca fiind „uimitoare, frumoasă și uluitoare”, relatează ITV. „Ceea ce nu este înțeles pe scară largă este că Titanic-ul este format din două părți și există un adevărat câmp de resturi de trei mile pătrate între prova și pupa”, a spus cercetătorul
Din păcate, colierul nu a putut fi scos de pe epavă pentru o inspecție mai atentă din cauza unui acord între Marea Britanie și SUA care împiedică publicul să scoată artefacte de la locul scufundării.
Cu toate acestea, Magellan speră acum să dea de urma familiei care sunt proprietarii de drept ai bijuteriilor cu ajutorul inteligenței artificiale. AI urmează să analizeze imaginile celor 2.200 de pasageri ai Titanicului care s-au îmbarcat pe navă, cu accent pe recunoașterea facială și pe hainele pe care le purtau, în speranța de a-l identifica pe proprietar.
