Premium
Văzând „cerneala digitală” scursă zilele acestea, pe marginea scandalului tip CDR din actuala coaliție (al cărei sfârșit începuse deja încă de la formare, și despre care am scris aici: https://www.stiripesurse.ro/romania-politica-azi-inceputul-sfarsitului_1723345.html), am realizat în ce situație extremă se află președintele Iohannis.
Și asta pentru că, rememorând deciziile majore ale ultimilor 7 ani, am constatat că acel răspuns cel puțin neinspirat, dacă nu chiar obraznic, dat din postura de candidat, privind ghinionul profesorilor care nu au reușit să acumuleze o avere uriașă din meditații, și-a pus pecetea pe întregul său mandat de până acum.
Pe scurt: în seara turul 2 al prezidențialelor din 2014 (când l-am susținut, promovat și votat pe actualul președinte) toți liderii recent fuzionatului partid serbau victoria la sediul din Kiseleff (lângă Arcul de Triumf) și agreau ideea opoziției pentru un an și jumătate, până în vara și toamna lui 2016, în construcția unei victorii istorice împotriva PSD.
Și aici începe ghinionul. Doar câteva luni mai târziu, la începutul lui 2015, de la înălțimea sondajelor care creditau PNL cu 45% în opțiunile electorale, va începe lunga luptă („guvernul toxic” fiind atunci sintagma favorită a isteriei iraționale, înaintea apariției plăcuțelor suedeze), având ca deznodământ un PSD care chiar a obținut 45% la parlamentarele din 2016, în vreme ce PNL a pierdut 56% din capitalul politic potențial (în loc de 45%, a reușit doar 20%).
Iar ghinionul continuă: 3 ani de zile, ajutat și de gafele și prostiile incalificabile ale PSD, dintre care cea mai mare a fost succesiunea demiterilor propriilor guverne, dublată de scăderea vizibilă a calității premierului și deschiderea prea multor fronturi de bătaie, cum foarte bine observa încă de atunci Gabriela Firea, președintele României se află în fruntea mulțimii furioase de pe rețelele sociale, adâncind clivajul deja existent în societate, instrumentalizând ura, disprețul și alte emoții negative la adresa celor care nu îi împărtășesc opiniile despre cum ar trebui construită România normală. Victoria a la Pyrrhus nu se lasă mult așteptată, iar PNL câștigă europarlamentarele, în principal grație lui Rareș Bogdan, iar prezidențialele cu un neverosimil 66%, scor care îi va trezi nostalgii plăcute și lui Ion Iliescu. Totul, cu prețul unei Românii dezbinate, a unui guvern impus de o aritmetică parlamentară confuză, exact înainte de începerea pandemiei.
Și ghinionul nu se oprește aici: după un an de guvernare minoritară PNL, ignorând scandalurile zilnice, incompetența și aroganța gestionării lockdown-ului, hoțiile scandaloase anunțate de diverse instituții, Klaus Iohannis uită experiența nefericită avută cu Dacian Cioloș, și forțează, împortiva spiritului Constituției, o coaliție împotriva naturii, formată din 4 partide. Vorbim despre vechiul PNL, cu puțini lideri scăpați de poliția politică a lui Traian Băsescu, altoiți cu experimente ONGiste, despre vechiul PD, refugiat în majoritate la Bruxelles, conduși de abilul și neobositul Ludovic Orban, un om cu o capacitate de rezsitență la efort și înjurături cum nu am cunoscut în viața mea. De asemenea, avem Alianța USRPLUS, reprezentând revendicări legitime ale societății (naivii utili) și agende oculte locale sau de aiurea, într-un melanj de scandal online și degradare a condiției umane prin discursul neomarxist.
Ajungem astfel în prezent, pentru a înțelege că actuala criză politică, suprapusă crizei sanitare, este doar continuarea firească a ghinionului președintelui. Numărul vocilor care îl consideră, pe bună dreptate, responsabil de situația actuală crește. De la protestatari cu revendicări eterogene, până la rudele victimelor accidentelor din sistemul medical, și de la Marcel Ciolacu, până la liderii PSD București Gabriela Firea sau Alexandru Kansou, valul responsabilizării lui Klaus Iohannis pentru ghinionul adus României este unul ascendent. Iar el nu pare să se oprească.
Toate astea în vreme ce „stomacul politic” al locatarului de la Cotroceni este mult mai sensibil decât al lui Traian Băsescu. Cum va ieși președintele din acest impas rămâne de văzut, mai ales că e greu de crezut că revocarea imberbului și înstelatului „magician” Vlad Voiculescu s-ar fi făcut altfel decât la porunca sa, poate pentru a-l susține pe Barna în lupta internă sau doar pentru a-l pedepsi pe Cioloș pentru dezastrul provocat planurilor prezidențiale din 2016.
Iar din păcate pentru România, ghinionul nu s-a încheiat: chiar dacă premierul Cîțu ar fi înlocuit cu generalul Ciucă - ipoteză neplauzibilă în primul rând din pricina opoziției interne dintr-un PNL controlat fără emoții de Ludovic Orban - criza sanitară și sechelelele ultimelor 18 luni ale „guvernului meu” nu pot fi rezolvate peste noapte nici de șeful Armatei SUA, darămite al celei autohtone. În plus, banii din PNRR (doar 30 de miliarde, și nu 80, cum eram anunțați triumfalist cu câteva luni în urmă) - parașuta cu care acuala coaliție speră să se salveze - vor veni doar pe proiecte, cel mai devreme anul viitor.
În fine, actuala coaliție este condamnată să agonizeze cel puțin până la congresele PNL și USRPLUS, moment care va coincide și cu un PSD aflat din nou în sondaje la 45%. Ghinion!
