Premium
Când a fost să ceară votul românilor, partidele domnilor Dragnea și Tăriceanu au înțeles că poporul român resimte nevoia de a fi tratat cu un minim respect, de a-și recupera o anumită statură, o anume demnitate.
Mesajul PSD pentru electorat a fost „Îndrăzneste să crezi în România" (cu doi ani înainte, candidatul aceluiași partid se declara „Mândru că sunt român"); ALDE era chiar și mai ferm: „Redăm România Românilor!".
Problema este drumul de la vorbă la faptă, de la lozincă la conținut.
Deși defilează cu demnitatea națională în frunte, partidele puterii par să nu mai aibă forța să o și demonstreze practic atunci când apar prilejurile testării acestei demnități.
Spre exemplu, atunci când ar fi fost nevoie să sprijine buna desfășurare a Referendumului și buna informare a cetățenilor după votul din Parlament, au cedat rapid imediat ce au fost la Bruxelles, unde au acceptat spășite perdaful (i)moralizator al colegilor mai egali din Occident; imediat după severa mustrare, partidele de guvernare, inițial susținătoare ale familiei tradiționale, au dat înapoi și au declarat că nu se implică în campania de informare – iar politicienii PSD și ALDE s-au implicat puțin spre deloc.
Când s-a pus problema legiferării redevențelor cuvenite statului pentru resursele naturale, demnitatea inițială s-a muiat rapid odată cu presiunile lobby-ului interesat.
Pe de altă parte, a existat un domeniu în care partida demnității nu a înțeles să cedeze – în chestiunea reformării justiției (demers a cărui îndreptățire nu face obiectul textului de față) – dar aici se poate spune că s-a întâmplat așa doar pentru politicienii săi erau afectați în mod direct.
Acum, în decembrie, imediat după centenarul marelui moment al mândriei de a fi român și a suveranității naționale, se ivește un nou moment, un nou test, în care politicienii puterii pot face proba demnității clamate: semnarea (sau nu) a Pactului pentru Migrație. Deja mai multe țări – SUA, Australia, Italia, Austria, Elveția, Polonia, Ungaria, Estonia, Danemarca, Lituania etc – au anunțat că nu îl semnează, întrucât echivalează migrația unui drept, cu riscuri majore în privința obligațiilor ulterioare de a accepta primirea de migranți din spații culturale diferite.
Guvernul condus de premierul PSD Dăncilă, la recomandarea ministrului de externe ALDE Meleșcanu, a venit în întâmpinarea președintelui Iohannis și a solicitărilor leadershipului Uniunii Europene și binomului franco-german: suntem anunțați că Pactul pentru Migrație va fi semnat pe 11 decembrie la Marrakech.
Ce vor face PSD și ALDE? Își vor schimba sloganurile electorale? Ce va face Parlamentul României la ratificare? Ne vor face demonstrația demnității naționale? Sau doar pe cea a cedării? Sau poate se va găsi o ultimă picătură de demnitate in ajunul datei prevăzute pentru semnarea Pactului – și ne vom salva în ultima clipă suveranitatea și demnitatea?
Într-adevăr, în România demnitatea câștigă alegeri. Dar nu le va câștiga și a doua oară pentru cei care doar o invocă, dar nu o și arată.
- Comentariu de Gabriel Popa, invitat -
