Premium
Odată cu ieşirea ALDE din coaliţia de guvernare, devine evident că Guvernul Dăncilă este o epavă plutitoare. Executivul nu mai are nici legitimitate electorală, aşa cum s-a văzut la europarlamentarele din 26 mai, nici legitimitate parlamentară, aşa cum devine clar ca urmare a aritmeticii parlamentare.
Un Guvern atârnat de o sfoară, dominat de un partid în cădere liberă din perspectivă electorală, este predispus la acţiuni disperate pentru a mai salva o minimă brumă de voturi. Situaţia actuală este perfect similară cu cea din 2007 – 2008, când PNL-ul condus de Călin Popescu Tăriceanu supravieţuia în Parlament cu sprijinul PSD. Or, aproape toţi finanţiştii din România au concluzionat că măsurile sociale şi economice ale acelui Executiv au fragilizat ţara în perspectiva crizei economice. Aşa s-a ajuns la tăieri de pensii şi salarii.
Din păcate, pe fondul războaielor comerciale SUA – China sau chiar SUA – UE, în contextul Brexit-ului fără acord devenit tot mai evident, pe fondul stagnării relative a economiilor Germaniei şi Marii Britanii, dar şi având în vedere încetinirea creşterii economice în China, India şi Turcia, devine aproape inevitabilă o nouă recesiune globală. Problema nu este dacă va veni criza, ci când se va întâmpla acest lucru. Luând în considerare acest deznodământ inexorabil, politicienii responsabili din România au datoria patriotică de a-i îndepărta cât mai repede pe Viorica Dăncilă şi cei din PSD de zona de decizie economică. Altfel, nu numai că PSD-iştii vor băga economia în groapă, dar, într-un mod pervers, tot ei vor fi beneficiarii politici în următorul ciclu electoral.
E destul de evident că măsurile sociale ale Guvernului nu sunt sustenabile. Nivelul de asistenţă socială era la 81 de miliarde de lei în 2016. A ajuns la 101,3 miliarde de lei în 2018. După noile măriri de pensii de la 1 septembrie 2019, prognoza pentru întreg anul este ca, pe asistenţă socială, să se cheltuiască 120 de miliarde de lei. În 2020, nivelul ar putea ajunge la 140 de miliarde de lei. Salariile bugetarilor au fost de 57 de miliarde de lei în 2016. Au ajuns la 86 de miliarde de lei în 2018. În 2019, vor ajunge la 102 miliarde de lei. Per total, în 2019, vom cheltui 47 de miliarde de euro (222 de miliarde de lei) pe pensii, salarii sau ajutoare de şomaj. Asta înseamnă 60% din tot Bugetul naţional şi 22% din PIB. Această stare de fapt este absolut toxică. Ne îndreptăm cu paşi mari către criza economică şi parlamentarii trebuie să acţioneze decisiv.
În spaţiul public, se susţine adesea teza că Opoziţia nu ar trebui să intre acum la guvernare, pentru că majoritatea parlamentară ar fi instabilă şi greu de armonizat diversele opţiuni politice. Cei de la USR spun că vor alegeri anticipate, ştiind însă foarte bine că acestea sunt improbabile sau ar veni cel mai devreme prin aprilie 2020. Or, România nu-şi permite să aştepte atât timp. La fel cum nu-şi permite să o lase pe Dăncilă să strice tot încă 8 luni de aici înainte. De aceea, moţiunea de cenzură nu trebuie amânată. Trebuie să vină repede şi să genereze un Guvern (fie el asumat politic de Opoziţie, fie Cabinet de uniune naţională) care să pregătească ţara pentru criza ce urmează să vină. Aşa cum spuneau şi reprezentanţii BNR, nu mai putem sta cu acest Guvern până la alegerile la termen.
Dacă, până la urmă se va rămâne în această zonă de abulie, preferându-se interesul politic (câştigarea detaşată a alegerilor) în detrimentul binelui comun pentru societatea românească, liderii actuali ai partidelor de Opoziţie vor fi, prin pasivitatea lor de acum, parţial vinovaţi pentru criza ce va lovi năprasnic România. Se ştia care este pericolul, dar ei au refuzat să acţioneze. Dacă eşti responsabil şi înţelegi funcţia obţinută în urma votului cetăţenilor, realizezi că, în politică, trebuie să faci ce trebuie, nu întotdeauna ceea ce îţi aduce beneficiu politic. Politica este despre exercitarea Puterii şi managementul statului în interesul cetăţenilor, nu despre alegeri.
