Informații CONTRADICTORII privind prăbușirea unui bloc din Miami: DE CE susțin experții că nu se poate elucida cauza prăbușirii

Prăbuşirea neaşteptată a blocului din Miami rămâne un mister. Nimeni nu știe ce a cauzat prăbuşirea clădirii. Cel puţin patru oameni au murit după prăbuşirea unui bloc de apartamente de 12 etaje, în sudul Floridei, joi dimineaţa. Alte 159 de persoane sunt în prezent date dispărute.

Clădirea are o vechime de 40 de ani. Autorităţile americane promit o anchetă urgentă, în timp ce inginerii au declarat că este imposibil, în acest stadiu, să identifice un motiv precis cu privire la cauzele prăbuşirii.

Citește și: VIDEO | Iese la iveală adevărul despre blocul de locuinţe prăbuşit în 12 secunde în Miami: Un inginer ştia încă din 2019 că sunt probleme

Experţii care au observat imaginile de la dezastru au o primă teorie.

„Această prăbuşire este o cedare clasică a coloanelor. Clădirea în sine era susţinută de o serie de piloni; dacă pilonii cedează, totul cedează”, a declarat Kit Miyamoto, inginer structural şi preşedinte al Comisiei pentru siguranţă seismică din California.

Determinarea a ceea ce a declanşat această cedare a pilonilor este un test care îi aşteaptă pe inginerii federali, de stat şi locali.

„Clădirea era în starea la care te-ai aştepta pentru o clădire veche de 40 de ani, care se află pe malul Oceanului Atlantic”, a declarat Kenneth Direktor, avocatul asociaţiei de proprietari.

Atât Miyamoto, cât şi Greg Batista, un specialist în proiecte de reparaţii de beton, au semnalat amplasarea clădirii pe plajă.

Potenţialul pentru scorojire, un defect periculos cauzat de ruginirea oţelului armat în interiorul betonului, este mai mare atunci când o structură se învecinează cu marea.

„Am văzut de-a lungul şi de-a latul coastei sute de clădiri în care aveţi probleme cu betonul. Dacă nu sunt întreţinute, fie că este vorba de o problemă de beton sau de o problemă de aşezare, poate fi vorba de un pod, poate fi vorba de o clădire, poate fi vorba de un baraj sau de un dig – acest tip de lucruri se întâmplă dacă nu sunt îngrijite”, a spus Greg Batista.

Joi, USA Today a relatat despre un studiu, publicat anul trecut, care a arătat că blocul prăbuşit, spre deosebire de alte clădiri din jurul său, s-a scufundat cu o rată de aproximativ 2 milimetri pe an între 1993 şi 1999.

Cercetarea nu a mai urmărit starea clădirii după 1999, astfel încât nu este clar dacă structura a continuat să se scufunde în ritmul descris în studiu.

Shimon Wdowinski, coautor al studiului şi profesor la Institutul de Mediu al Universităţii Internaţionale din Florida, a avertizat că cercetarea sa nu a oferit o dovadă incontestabilă.

„Alte clădiri nu s-au mişcat în acea parte estică a oraşului”, a declarat Wdowinski.

Întrebat dacă scufundarea ar fi putut fi un factor care a contribuit la prăbuşire, Wdowinski a spus că este nevoie de informaţii suplimentare înainte de a se pronunţa.

„Dacă totul se deplasează în jos la acelaşi nivel, atunci nu atât de mult, dar dacă o parte a clădirii se mişcă în raport cu cealaltă, acest lucru ar putea cauza unele tensiuni şi fisuri. Poate că o anumită cedare poate iniţia procesul”, a declarat el pentru CNN.

Într-un interviu acordat vineri, Kobi Karp, membru al Institutului American al Arhitecţilor, a declarat că, dacă „aşezarea” construcţiei nu ar fi fost „egală”, rezidenţii ar fi observat acest lucru.

„Oamenii din clădire ar fi văzut crăpături în podelele lor, masa nu ar fi fost plată, lucrurile s-ar fi rostogolit. Ar fi văzut fisuri în pereţi. Te uitai în tavan şi vedeai crăpături în tavan”, a spus Karp.

Potrivit CNN, la această oră este neclar dacă astfel de sesizări au fost depuse la administraţia blocului.