Meritocraţia prin murve si to(n)ţi. Romania complicităţilor!

Daţi-mi voie, la începutul acestui editorial, să definesc conceptele de referinţă, astfel încât să nu existe interpretări sau dubii cu privire la cele ce voi scrie:

1. Murva – specie umană, care trăieşte pe lângă casele oamenilor (in special bogaţi, puternici, cu ceva de oferit) şi care are ca principală indeletnicire identificarea de la distanţă sau de aproape a unor potenţiale victime care să le aducă cât mai multe beneficii. Fiind dotate cu o privire extrem de ageră, murvele pot identifica o potenţială victimă de la o distanţă considerabilă, de exemplu: Facebook, conferinţe, întâlniri întâmplătoare, mall-uri, holuri ale instituţiilor publice, multinaţionale, chiar şi holuri ale unor mici întreprinderi. Desigur, lista nu este una exhaustivă şi poate suferi îmbunătăţiri.
2. To(n)tul – este, de asemenea, o specie umană care trăieşte tot pe lângă casele oamenilor, iar în cazul acestora există două categorii: to(n)ţii murvelor şi to(n)ţii tonţi.

Dacă ne referim la prima categorie, aceşti sunt caracterizaţi de un văz-auz precar şi de abilităţi deosebite de captare a atenţiei murvelor. Astfel, deţin ca armă principală averi considerabile, puterea oferită de popor, funcţii administrative, politice sau în mediul de business.

A doua categorie de to(n)ţi sunt chiar tonţi. Aceştia sunt catacteriaţi de o reducere semnificativă a capacităţii neuronale şi a aptitudinilor de dezvoltare intelectuală, precum şi de o aroganţă şi infatuare ce devin complementare“calităţilor” definite mai sus. Cu to(n)tul nu poţi nimic decât să-i dai o funcţie publică importantă, să-l promovezi pe pile, să-i dai o parte din administrarea politicilor publice ale ţării. În rest, el mai poate fi util pe lângă casele şmecherilor prin semnarea de contracte în numele acestora, slujirea fără scrupule a unor infractori care se păstrează în zona curată a societăţii prin folosirea to(n)ţilor ca pioni.

Întorcându-ma la partea "profundă" a acestui editorial: meritocraţia prin murve şi to(n)ţi, ei bine, este o realitate, deoarece liderii noştri ne-au convins în timp ca ele (categoriile) sunt indispensabile conducerii statului...Voi explica: murvele au un rol extrem de important: ele ţin "decidentul" relaxat, fericit, cu impresia de vigoare şi putere - calităţi şi caracteristici fundamentale pentru un lider, nu?

Bun. În cazul to(n)ţilor, aceştia au şi ei o "utilitate obiectivă" ca şi murvele...În cazul primei categorii de to(n)ţi, aceştia sunt vitali în zonele de decizie sensibilă a societăţii în cazul în care, indiferent de "poziţia" ocupată ca lider în stat, se întâmplă să aibă competenţe atât de reduse încâ decât să facă rău mai bine i se "trimite" o murvă pentru a fi siguri ca to(n)tul şef de garaj, până să devină parlamentar sau demnitar, nu intră într-un anturaj nefericit sau nu aruncă ţara în aer...

În cazul celei de a doua categorii de to(n)ţi, are şi aceasta utilitatea ei, deoarece genţile, bagajele demnitarilor sau ale altor  conducători devin tot mai grele şi pot produce liderilor noştri scolioză, hernie de disc şi alte boli ce le-ar impieta pentru luarea de decizii importante pentru stat.

Problema la aceste categorii apare atunci când lucrurile scapă de sub control. Respectiv, murvele de azi nu se mai mulţumesc să presteze servicii în interesul statului şi să nu se amestece în decizii, ci au devenit, în multe cazuri, factorul decident.

Mai mult decât atât, au ajuns să nu se mai mulţumească nici cu atât şi îşi propun putere cât mai multă, funcţii de decizie în mâna lor...fără a avea habar ce înseamnă sau "cu se mănâncă", ca să vorbesc pe limba lor, acea "poziţie" de putere.

Şi uite aşa ajungi să-ţi dai seama că zone importante ale societăţii româneşti sunt "beneficiarele" deciziilor acestor murve: pensionari, militari, tineri, profesori, etc.

Cam atât despre "meritocraţia prin murve".

În ceea ce priveşte pe to(n)ţi, ei bine, aceştia devin toxici în momentul în care lasă geanta, geamantanul cărat pentru conducător şi se procopseşte, precum murva, cu o "halcă" de responsabilitate din care neuronul, în singurătatea lui, nu vede decât posibilitatea îmbogăţirii şi bugetul instituţiei pe care ajunge să o conducă. Si uite aşa biata instituţie ajunge slabă ca o vacă, ţinută în chingi ca pe vremea lui Ceaşcă...

În ceea ce-i priveşte pe to(n)ţi în cautare de a treia, a patra tinereţe, ei devin un pericol major pentru societate atunci când murva, aferenta sau aferente, nu este "infiltrată", adică pregătită, instruită şi în domeniul netotului beneficiar de murvă, ci este una oarecare, care transformă instituţia publică sau privată în moşia personală prin ascendentul pe care-l are asupra bietului to(n)t.

In ceea ce priveşte Algoritmul Complicităţilor, acesta este pe cât de simplu, pe atât de dureros de explicat.

Aceste personaje, descrise msi sus, nu provin din lumea extraterestră, ci din sânul populaţiei complice. Complicitatea noastră a tuturor constă fie în acceptarea tuturor acestor situaţii, fie chiar prin masificarea celor 2 tipuri de specii la nivelul populaţiei, de sus în jos, ca "normalitate".

Nornalitatea constă într-o prostituţie mascată atât din partea murvelor, cât şi a to(n)ţilor, fiecare alegând calea mai uşoară pentru o viaţă lipsită de griji, dar şi de scrupule. Mă simt asadar, la rândul meu, complice că accept uneori să negociez probleme extrem de largi şi complexe cu aceste personaje...

Având în vedere că nu am niciun dubiu că situaţia nu se va schimba, ci se va agrava de acum înainte, nu-mi rămâne decât să propun "socializarea la locul de muncă" a celor 2 categorii, astfel încât să nu distrugă chiar tot...