Mineriada minoritarilor

George Maior și câțiva lideri ai UDMR care îi spuneau raspicat sefului SRI ca autonomia teritoriala nu ar treabui sa'l privească deloc,eventual,chiar sa îi sprijine în redesenarea geografică a României. Vreau să spun în limba română: nici nu merită să spun că m-au înșelat pentru că însăși existența lor reprezintă o fraudă. Iar aceasta nu este o opinie anti-europeană și nici șovină pentru că infracțiunile nu au etnie. Personal, nu îmi permit să evaluez relațiile româno-maghiare, dar îmi rezerv libertatea să constat că de 25 de ani, UDMR este și la Guvernare și la Putere, cu mici perioade de provizorat. Tot de atunci, ”realizarea programelor politice intră în atributia Parlamentului, a Guvernului, a autoritatilor locale si a partidelor politice” cum ne spune, doct, senatorul Atilla. În urma lui, plâng codrii Harghitei și apele clocotesc galop în puhoaie. O armată de morți ar putea înota după el, dacă n-ar fi îngropată de inundațiile care nu au mai putut fi oprite de copacii care fuseseră anterior, tăiați, conform programelor politice realizate de Parlament, Guvern și alte autorități. Serviciile Secrete au ramas o insulă de demnitate națională, iar asta ii deranjează mult pe cei care nu visează in românește. Dar limba română e Patria mea, cum spunea marele Nichita, iar în structurile de securitate aflu că lucrează și etnici maghiari, demni de toată lauda. Din păcate, ultimii 25 de ani au sedimentat un deficit al culturii de securitate, pentru că politicienii au fost preocupați de chestiuni personale, în dauna celor naționale. Consider că este datoria mea legitimă, de fiu al acestui pământ defrișat de hămeseala financiară a unor hoarde de lideri politici să nu tac. Atâta timp cât voi mai putea vorbi și scrie, voi spune răspicat că perpetuarea UDMR nu la Guvernare, dar chiar și în Parlament, este o rușine pentru cei 20 de milioane de români, a căror absență de la vot echivalează cu un certificat de parlamentarism oferit formațiunii senatorului supra-numit Cherestoy Atilla. Dacă tot nu mai are treabă, ar fi preferabil ca dl. Atilla să se preocupe de situația maghiarilor din zona pe care vrea s-o enclavizeze, acolo unde salariul mediu a coborât la cote dezumanizante, iar profiturile fabricilor care taie lemn sunt exasperant ascendente. Asta tot în ultimii 25 de ani, atunci când ”realizarea programelor politice intra in atributia Parlamentului, a Guvernului, a autoritatilor locale si a partidelor politice”. Așa am realizat că preocupările senatorului pentru oamenii din HAR-COV lipsesc din declarațiile sale publice, în timp ce avertismente și atacuri la directorul principalului Serviciu Secret al Statului Român și-au găsit loc în agenda liderului maghiar. Dar senatorul e un tip ocupat, n-are timp de probleme locale. El face politică mare. Așa se poate explica și faptul că nu a observat că telefonul nu-i mai sună noaptea și nu mai e nevoit să plece, în extremă urgență, în papuci de casă și în halat, la întâlnirile care-i redesenau destinul. Interlocutorul său lipsește câțiva ani de la discuții... Pe fondul repetatelor vizite particulare (?! au venit doar papucii?!) ale lui Viktor Orban în Ardeal, atacul și avertismentele lansate dinspre UDMR către șeful celui mai important Serviciu Secret al României echivalează cu o mineriadă a minoritarilor. Ca o dovadă că românii sunt ospitalieri și că putem conviețui cu oamenii care vor să ne respecte, premierul Ponta a nominalizat-o la functia de vicepremier pe Rozalia Biro, chiar dacă CV-ul ei era consolidat in limba mghiară, iar româna rămânea doar un dialect străin. În timp ce oamenii din HAR-COV domină topurile disperării la capitolele șomaj și venituri, liderii UDMR adoptă teme periferice legate de interese particulare, uitând că sărăcia nu e o temă, e o realitate. În iunie 2011, am fost la Haghig, un sătuc din Covasna, unde o fostă colegă de-a mea mă invitase să inaugurăm o rețea de apă, pe care o plătise din fonduri proprii, pentru oamenii locului. În 2011, trecuseră mulți ani de când liderii UDMR erau siguri că ”realizarea programelor politice intră în atributia Parlamentului, a Guvernului, a autoritatilor locale si a partidelor politice”, dar apa potabilă tot nu ajunsese acolo. În zonă există un ciudat învăț al dezastruslui, o păcătoasă acomodare cu sărăcia, iar liderii UDMR o cultivă pentru ca voturile să iasă din mercurial. Când interesele o reclamă, ei lansează mesaje pentru narcotizarea electoratului captiv, cum este și recentul atac la SRI. Însă, în mod ciudat, din temele lor de atac lipsesc câteva cuvinte, cum ar fi: locurile de muncă, nivelul de trai, investitorii, etc. Această problemă ar trebui să ne preocupe și pe noi, pe politicienii majoritari și să nu permitem injecții cu ură în venele acelor oameni sărmani care, de 25 de ani, sunt mințiț și asmuțiți împotriva altor sărmani, vecinii lor români, în buza fiecărei campanii electorale. Se simte lipsa unor dezbateri publice serioase, pe aceste teme. Români și maghiari, deopotrivă, oameni care sunt guvernați de bune-intenții, avem, din această perspectivă, un drum lung până la împlinirea unui demers solid, în beneficiul tuturor cetățenilor noștri români.

COMENTARIUL ESTE ASUMAT DE AUTOR

Abonează-te pentru experiența stiripesurse.ro Premium!