Premium
Ciudate vremuri mai trăim... Atât de stranii încât cuvinte înălţătoare precum democraţie, egalitate, libertate de exprimare, dreptul la asociere etc. au devenit, prin propria noastră experienţă de 18 ani de la eliberarea de sub ceea ce unii numeau comunism, lipsite de orice sens. Totuşi, dintre pleiada acestor cuvinte pustiite de concept, unele sunt de-a dreptul rostite degeaba. Să enumerăm, împreună, câteva: respect, dreptul la un nivel decent de trai, demnitate, drepturile muncitorilor sau drepturi salariale. Toate aceste cuvinte, unele chiar sintagme, nu reprezintă absolut nimic, mai ales într-o anumită, foarte specifică, relaţie. Aceea dintre muncitor, evident român, şi angajator, în acest mizerabil caz, o puternică şi multinaţională corporaţie. Luaţi drept exemplu orice lanţ de supermagazine care operează pe teritoriul României (Carrefour, Billa, Auschan, Metro ş.a.m.d.), comparaţi vânzările pe care acestea le fac aici cu vânzările pe care le obţin oriunde dincolo de fosta Cortină de Fier. Veţi constata că băieţii ăştia strâng mulţi, foarte mulţi bănuţi de la românii cei dispreţuiţi pretudindeni în Vestul cel septic şi cu pretenţii de domnişoară bătrână şi de modă veche. Grozav mai mulţi decât în însoritul Occident. Pentru aceştia, cheful de cumpărături al românilor reprezintă adevăratul El Dorado. Pe de altă parte, comparând cu cât este plătit angajatul român faţă de angajatul din altă ţară apuseană, te iei cu mâinile de cap. Angajatul român, care zice săru'mâna lu' şefu' occidental din zece-n zece minute de frică să nu fie dat afară, primeşte, în cel mai fericit caz, 300 de euro, evident în moneda naţională. Amploaiatul etranger ia, pentru aceeaşi muncuşoară, 1800-2000 de euro, în euro. Vedeţi ce corect judecă corporatiştii capitalişti de import? Cum dracu’ să nu ridici mall peste mall dacă faci mai multe parale ca la Paris şi plăteşti de şase-şapte ori mai puţin forţa de muncă. Nu sună această cinică bătaie de joc a sclavie curată?
Adevărată „exploatare a omului de către om" pe care ne-o băgau pe gât, teoretic, prin licee sordide, profii de economie politică? Eu zic că treaba- i limpede ca apa de izvor. Încă o dată, cum se spunea despre filmele lui Sergiu Nicolaescu, străinii vin cu actorii, iar noi punem la bătaie caii din herghelia de la Mangalia. Mai rău este că nimeni din actualul guvern european nu face nimic pentru a îndrepta situaţia. Pardon, de fapt, închid ochii şi-şi văd mai departe de micile sau marile lor gheşefturi. Poporul poate să mai aştepte
(Am scris acest Editorial în 2008 pentru Saptămânal de Ilfov. Îl republic acum, este încă de actualitate)
P.S.- o sursă de încredere de la o companie specificată în articol mi-a confirmat acum câteva zile că productivitatea unui angajat român, depăşeşte de 3 ori productivitatea unui omolog din vest.
