Premium
Muzeul Brăilei organizează joi, la Casa Memorială "Panait Istrati", evenimentul "100 de ani de la primul manuscris istratian în limba franceză", sub forma unui dialog despre începuturile literare ale scriitorului brăilean Panait Istrati.
"În ianuarie 1922, după un schimb de scrisori început cu aproape un an înainte, Panait Istrati primea din partea lui Romain Rolland 'o scuturătură zdravănă': 'nu aştept de la dumneata scrisori exaltate, aştept opera!'. În numai câteva luni, viitorul 'scriitor francez contemporan' avea să încheie primul manuscris, care căpătase 'proporţiile unei cărţi' (406 pagini). Se aflau acolo: Sotir, Kir Nikola, Mihail şi prima parte din Moş Anghel. Totul se baza pe imaginaţie şi pe memorie. Documentaţia, notiţele adunate timp de două decenii se pierduseră în 1919, la moartea mamei, Joiţa Istrate, şi în 1921, odată cu tentativa de sinucidere, de la Nisa", se arată într-un comunicat de presă remis de Muzeul Brăilei.
Răspunsul lui Romain Rolland, după lectura manuscrisului, avea să pecetluiască destinul 'povestitorului înnăscut': "Presupunerile mele s-au adeverit. În câteva dintre povestirile dumitale există unele din cele mai bune fragmente de viaţă şi de artă. Unele dintre ele - ţine-te bine! - au valoarea celor mai bune scrieri ale lui Gorki, sau sunt aproape de povestirile populare ale lui Tolstoi".
Spre finele aceluiaşi an, după lectura "Chirei Chiralina", Romain Rolland nu mai avea nici o urmă de îndoială: "... am devorat Chira Chiralina la miezul nopţii... Trebuie să ţi-o spun imediat: e formidabilă! Nu mai există în literatura de azi ceva atât de viguros. Nu mai sunt astăzi scriitori - şi aici mă includ şi pe mine, pe lângă toţi ceilalţi - care să fie în stare să scrie aşa ceva. (...) Magnific!".
Casa Memorială "Panait Istrati" din Brăila a fost concepută ''pentru a-l aduce acasă, pentru totdeauna, pe Panait Istrati, cel care a dus atât de departe numele şi renumele Brăilei", potrivit fostului director al Muzeului Brăilei "Carol I", prof. dr. Ionel Cândea.
Casa din Brăila reconstituie universul vieţii scriitorului Panait Istrati (1884-1935), valorificând expoziţional o serie de manuscrise, piese de mobilier, obiecte personale, inclusiv patul în care şi-a dat ultima suflare, obiecte achiziţionate în cea mai mare parte de la ultima soţie a scriitorului, Margareta Istrati.
Amplasată în Grădina Publică, casa este găzduită de un imobil declarat monument istoric, cunoscut sub denumirea de ''Casa Grădinarului''. Clădirea a fost construită în stil neoromânesc, la sfârşitul secolului al XIX-lea, cu destinaţie administrativă. Din 1984 găzduieşte Expoziţia Memorială "Panait Istrati", inaugurată cu prilejul centenarului scriitorului, potrivit site-ului www.casememoriale.ro.
Panait Istrati, pe numele său real Gherasim Istrati, s-a născut la 10 august 1884, la Brăila. A copilărit în Baldovineşti, iar în 1904 a debutat în Revista România Muncitoare. Copilăria i-a fost marcată de sărăcie, astfel că a fost nevoit să lucreze ca ucenic de brutar, vânzător ambulant sau cârciumar. De asemenea, a fost cărbunar la bordul unor nave comerciale, perioadă în care a vizitat oraşe ca Napoli, Paris, Constantinopol sau Alexandria din Egipt. Autodidact, boem, pribeag prin lume, descoperit întâmplător de scriitorul francez Romain Rolland (laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1915), Istrati a ajuns un prozator robust, explorând medii sociale mai puţin cercetate, lumea de mahala şi lumea interlopă, grefate pe un fond etnografic ancestral. Autor al unor opere precum "Chira Chiralina", "Ciulinii Bărăganului", "Moş Anghel" sau "Domniţa din Snagov", opera sa stă sub semnul iubirii de oameni şi de libertate, informează Agerpres.
