Premium
“În 1916, la 28 august, România a decis să se alăture războiului, împotriva Puterilor Centrale (Germania, Austro-Ungaria, Turcia şi Bulgaria)”. Această declarație a președintelui Klaus Iohannis, rostită într-o atmosferă solemnă care marca intrarea României în război, conține mai multe inexactități ce țin mai degrabă de cultura generală elementară decât de nivelul unui președinte.
În primul rând, România nu a declarat război Germaniei, Austro-Ungariei, Turciei și Bulgariei ci doar Austro-Ungariei, apoi data intrării în război a României este 14 august si nu 27 sau 28 august 1916 și nu în ultimul rând Turcia nu exista la 1916 ci începând cu 1923. La acea vreme exista încă Imperiul Otoman. Tot o mare greșeală a președintelui român este că din discursul său a lipsit rostirea numelui Ion I. C. Brătianu, principalul conducător al României de atunci cât și principalul făuritor al României Mari.
De ce majoritatea instituțiilor statului au luat drept data intrării în război (inclusiv Ministerul Apărării Naționale) 27 august îmi scapă. Chiar dacă în acea vreme erau trecute ambele date, cea a calendarului iulian (stil vechi) si cel gregorian (stil nou), ziarele și evenimentele erau sărbătorite atunci când acestea se petreceau și cum presa vremii le reda. Ziarele vremii apăreau după calendarul iulian. Aceasta până în aprilie 1919 când 1 aprilie a devenit 13 aprilie.
În această logică ar trebui ca datele istorice importante ca Unirea Principatelor, Războiul de Independență sau data de naștere a personalităților născute în epoca modernă să fie schimbate. Cum ar fi ca Unirea Principatelor să nu mai fie pe 24 ianuarie, iar Eminescu să fie sărbătorit la altă dată.
Un ”vizionar”, un ”intelectual” tocmai de la Cluj Napoca, Vasile Dâncu, ne explică ce este ziua națională: ”chiar dacă ştim că aceste sărbători sunt mitologii colective, că naţiunea, în sine, este o invenţie culturală, sociologic funcţionează regula profeţiei care se autorealizează. În domeniul social sau uman, un lucru în care crezi se poate întrupa chiar din imaterialitatea şi forţa credinţei respective.[1]”
Cu toate că nu ne-am fi aplecat asupra acestor păreri dacă nu ar fi fost enunțate de la nivelul funcției sale, cea de vicepremier. Și acesta are o problemă cu Nicolae Iorga cât și cu manualele de istorie: ”pentru noi, românii, oricum o naţiune nu prea favorizată ca poziţie geopolitică, inventarul duşmanilor este destul de lung şi, în funcţie de epocă, el ne invadează cu priorităţi diferite manualele de istorie şi discursurile politice. Au fost duşmani vecinii, cu excepţia Mării Negre, după o cunoscută butadă a celui mai mare istoric făuritor de mitologie, Nicolae Iorga.
Cu alte cuvinte Nicolae Iorga s-a preocupat cu mitologia, nu ar fi scris documentat, nu s-ar fi înrolat în armată pentru a merge la război fără a fi chemat și nu și-a riscat viața fiind omorât ca un ultim tâlhar de către legionari.
Cum aceste aprecieri vin din partea unui oficial al statului considerăm că atacul la cel mai mare istoric român (recunoscut ca atare de toate forurile academice din România dar nu numai) membru și al multor Academii din afară au ca scop denigrarea istoriei naționale. Cum în opinia acestuia și manualele de istorie care ne ”invadează” cu diferite priorități de la nivelul unei singure ore de istorie care ne-a mai rămas arată clar direcția în care se merge.
Acesta este de părere că: ”Într-o cercetare sociologică realizată în urmă cu câţiva ani, peste 80% dintre români declarau că sunt mult mai inteligenţi decât europenii, chiar dacă testele de cultură generală sau cunoştinţe ştiinţifice arată exact invers”.
Slaba finanțare a sistemului de educație care se reflectă acum nu numai la nivelul clasei politice cât și la nivelul întregii societăți ne duce la apariții în mass-media la emiterea de opinii ca cele mai de sus. Cum politicianul în cauză este și profesor nu putem să nu ne gândim că aceste lucruri sunt predate și studenților domniei sale. Total aiurea!
[1] http://revistasinteza.ro/cine-sunt-dusmanii-romaniei/
