Premium
În articolul anterior am argumentat că, în actuala formă, mișcările de stradă nu par capabile să producă o inversare a opțiunilor de vot din România. În acest articol vom vorbi și despre slăbiciunile Opoziției parlamentare.
Citiți și: Alegerile anticipate și vocea străzii
Temele Opoziției
Conform ultimului sondaj IRES, avem pe agenda cetățeanului trei (categorii de) teme: bunăstarea personală, criza politică și sănătatea. Pentru aceste domenii partidele de opoziție nu au decât două răspunsuri și acelea neferite.
Primul este: dacă luptăm contra corupției se vor revărsa bani cu care vom face de toate. Al doilea este: suntem atât de deștepți încât vă vom aduce prosperitate, spitale și vom opri criza prin metode despre care am prefera să nu ne întrebați acum. Asta nu se întâmplă doar cu partidele parlamentare (PNL, USR, PMP) ci și cu România 100, a cărei principală rațiune de a fi ar fi trebuit să conste tocmai în a oferi astfel de soluții.
Citiți și: Opoziția politică versus temele importante pentru societate (ANALIZĂ SONDAJ)
Electoratele de creștere ale Opoziției
Nu prea am date publice utilizabile, așa că voi folosi o împărțire cumva simplistă. Avem așadar:
- electoratul foarte moderat anti-PSD, practic electoratul PSD care ar putea reacționa la mesajele Opoziției;
- electoratul radical anti-PSD (care nu este acuma reprezentat decât parțial de opoziție);
- himericul electorat nehotărât.
Să începem de la final. Electoratul nehotărât nu este nehotărât ci, conform majorității orașelor din majoritatea țărilor, doar un electorat slab motivat care se împarte, însă, după procente similare între partide. Ceea ce visează, cu adevărat, Opoziția, este electoratul de prezidențiale, care este o sub-specie a electoratului absenteist. Dar principala însușire a acestui electorat este ... fix că nu votează la alte alegeri. În lipsa unei strategii de mobilizare inovatoare nu are sens să continuăm discuția.
Electoratul radical anti-PSD este din ce în ce mai puţin reprezentat de Opoziție. Poate USR să fi câștuigat ceva simpatie cu războiul de gherilă din Parlament, dar PMP pare mai degrabă plafonat iar PNL (partidul provenit din organizația dlui Băsescu șic ea a dlui Antonescu) a descoperit că poate face doar politică elegantă, high-brow. Președintele Iohannis însuși pare să vrea mai degrabă să termine odată șarada.
Citiți și: Iohannis putea face mai mult
Rămâne, în sfârșit, electoratul PSD care ar fi dispus să schimbe barca. Acest electorat este,de altfel, și cel mai mare din cele trei. Lipsa de aderență a Opoziției la acest electorat este absolut spectaculoasă. Deși subiectul permite o serie (plicticoasă) de articole, voi face doar o enumerare.
- Opoziția nu este interesată în problemele electoratului PSD (vezi mai sus)
- Opoziția nu prea are organizații acolo unde se află o bună parte din electoratul PSD.
- Când are aceste organizații (vorbim de PNL) nu e clar în ce măsură ele ascultă de centru.
- Canalele centrale sunt poate mai părtinitoare decât oricând. De partea puterii sau a unor facțiuni ale puterii.
- Televiziunea cea mai favorabilă Opoziției (Digi24) are din când în când mesaje dispreţuitoare pentru văzuți ca "săraci", "leneși", "asistați". Aceste mesaje nu jignesc doar pe cei pe care îi vizează direct ci și prietenii și rudele care se întâmplă să empatizeze cu ei.
Iar problema nu ține doar de echilibrul Putere-Opoiziție. Ci și de faptul că riscăm apariția unei opoziții alternetive de factură populistă. Nemulțumiții vor fi mereu reprezxentați. partidele actuale nu vor, atunci se vor găsi altele.
Citiți și: Retrospectiva politică 2017: Soarta și deciziile partidelor românești
