Premium
Într-o sală prăfuită, în care dimineaţa fac repetiţii balerinii de la şcoala de muzică şi balet din Bagdad, Mohammad Amine Ezzat, un dirijor irakian licenţiat în România, încearcă să le insufle o parte din entuziasmul său muzicienilor din orchestra simfonică din Irak, care nu şi-au mai primit salariile de opt luni, relatează AFP într-un material amplu, scrie Agerpres.
Într-o căldură copleşitoare, cu un singur aparat de aer condiţionat funcţional, dirijorul în vârstă de 57 de ani conduce repetiţiile la ''O noapte pe muntele pleşuv'' de Modest Musorgski. Cei circa 40 de muzicieni din preajma sa se pregătesc pentru concertul programat în data de 18 august la Teatrul Naţional din Bagdad.
Aşezaţi în faţa pupitrelor, cei prezenţi trăiesc pasiunea muzicii, în ciuda convulsiilor prin care a trecut ţara lor. O mare parte dintre muzicieni au părăsit orchestra, considerând că cea mai recentă decizie guvernamentală a fost picătura care a umplut paharul.
''Orchestra este într-un pericol major. Priviţi, a mai rămas doar o treime din echipă. Unii dintre ei nu au suficienţi bani pentru a ajunge aici, alţii sunt dezamăgiţi de impactul deciziilor politice asupra orchestrei'', spune dirijorul cu părul lung şi grizonat, îmbrăcat în pantaloni de jeans şi un tricou gri.
''Suntem la marginea prăpastiei, dar fiţi siguri că nu vom cădea. Faptul că nu am fost plătiţi timp de opt luni are un efect psihologic teribil asupra muzicienilor, dar vom continua să rezistăm în mod paşnic prin intermediul muzicii noastre'', a adăugat dirijorul, care în 1989 a devenit primul maestro de naţionalitate irakiană, la patru ani după ce şi-a obţinut diploma în România.
Războaie, embargo şi jihadişti
Orchestra naţională din Irak, înfiinţată oficial în 1970 după mai multe tentative eşuate, a supravieţuit tuturor vicisitudinilor istoriei timp de 40 de ani. A trecut prin războaie, o invazie armată, un embargo internaţional de 12 ani şi apariţia grupării ultra-radicale Stat Islamic, care preluase controlul unei treimi din ţară înainte să fie alungată cu mai puţin de un an în urmă.
Există şi un alt război, cel ''împotriva corupţiei'', care riscă să ne vine de hac.
În urma unei recomandări din partea Băncii Mondiale pentru a lupta împotriva corupţiei, Ministerul Finanţelor a emis, la începutul anului, o directivă care interzice tuturor funcţionarilor să încaseze două salarii de la stat, măsură care afectează o treime din membrii orchestrei.
În medie, un muzician încasează 600.000 de dinari pe lună (500 de dolari), iar dirijorul 1.500.000 de dinari (1.250 de dolari). Statul cheltuie în fiecare lună cu orchestra 100 de milioane de dinari (85.000 de dolari). Valori derizorii comparativ cu sumele exorbitante pe care miniştri sau înalţi funcţionari le-au deturnat înainte de a fi arestaţi, daţi în urmărire sau să fugă.
Cele două treimi dintre muzicienii care au rămas şi care nu sunt vizaţi de directivă - pensionari, angajaţi în sectorul privat sau care nu au alte venituri - au dreptul să fie remuneraţi. Din cauza ritmului lent, cauzat de birocraţie, în care este pusă în practică reforma menţionată, nimeni nu a primit niciun dinar de opt luni.
În această situaţie se află şi dirijorul, fiica sa, Nour, timpanistă, fiii săi, Hossam, violoncelist, şi Islam, altist, care nu au încasat nicio sumă din ianuarie.
Din perspectiva directorului afacerilor administrative din cadrul Ministerului Culturii, Raad Allaoui, nu există motive de panică: ''Ministrul Finanţelor a cerut o regularizare a contractelor (...). Măsuri de verificare sunt în curs de desfăşurare'', a declarat acesta pentru AFP pentru a explica întârzierea plăţilor.
Oficialul a dat asigurări că salariile vor fi plătite în curând întrucât orchestra este una dintre vitrinele culturale ale ţării, iar ministerul ''îşi respectă artiştii şi talentul acestora''.
Însă cei afectaţi de aceste măsuri denunţă vorbe goale pe care le-au mai auzit deja.
''Două meserii, aceeaşi pasiune''
Saad al-Dujaily, profesor de medicină şi flautist, crede că decizia este absurdă.
''Sunt obstetrician şi cânt la flaut de la o vârstă foarte fragedă. Îmi completez activitatea ştiinţifică prin ocupaţiile artistice şi sper să continui să fac asta atâta timp cât voi fi în stare'', spune acest specialist în vârstă de 57 de ani, care nu are dreptul să fie remunerat pentru activitatea sa din orchestră întrucât este angajat la universitatea publică al-Nahrain din Bagdad.
''În Irak, suntem mândri (...) să profesăm două meserii cu aceeaşi dragoste şi pasiune'', a spus acesta, dând asigurări că va continua să ia parte la repetiţii pentru a păstra calitatea orchestrei.
În timp ce muzicienii execută fragmentul ''Sabbat des sorcieres'', se întrerupe electricitatea, aşa cum se întâmplă deseori în Irak. Muzicienii, cu vârste cuprinse între 20 şi 75 de ani, nu se întrerup însă, continuă să cânte în obscuritate la lumina telefoanelor mobile, întrucât orchestra nu dispune de mijloacele financiare pentru a alimenta generatorul cu combustibil.
''Au mai fost perioade de criză, dar aceasta este cea mai rea'', a spus Doaa Majid al-Azzaoui, care cântă la oboi. ''Tatăl meu şi cu mine suntem muzicieni şi nu ştim ce ne rezervă viitorul. Dar dacă orchestra îşi va înceta activitatea, atunci cultura Irakului este în pericol de moarte'', a adăugat tânăra de 25 de ani.
Când alimentarea cu electricitate revine, entuziasmul renaşte şi muzica răsună mai melodioasă. ''Atâta timp cât vom trăi, va trăi şi muzica. Este cultura noastră'', spune Nour Mohammad Amine, de 37 de ani, care cântă la timpan. ''Muzica nu se va opri decât atunci când voi fi în agonie''.
