Premium
Încă din 2009, de la primul val major al crizei economice internaţionale care a lovit România, una dintre mantrele discursive ale mass media, societăţii civile şi politicienilor a fost ţinerea sub control a deficitului bugetar. S-a pornit de la două idei de bază. Pe de o parte, a existat conştiinţa faptului că excesele guvernării Tăriceanu din perioada 2006 – 2008, susţinute în Parlament de către PSD-ul condus de Mircea Geoană, au agravat criza economică românească. Am fi putut trece mai uşor peste acel moment dacă nu aveam deficite atât de mari în anii precedenţi. Pe de altă parte, Comisia Europeană a devenit mai atentă la deficite, mai ales din cauza Greciei, Italiei şi Spaniei, pornind proceduri de infringement pentru toate ţările care consumau cu 3% din PIB mai mult decât produceau. S-a ajuns până în punctul în care s-a discutat despre introducerea obligativităţii menţinerii deficitului sub 3% chiar în Constituţie. Până la urmă, deznodământul a fost adoptarea, în 2010, a legii responsabilităţii fiscal – bugetare.
În ultimii doi ani, de când guvernarea României este asigurată de PSD (Dragnea) şi ALDE (Tăriceanu), tema deficitului bugetar s-a întors pe agenda publică. În principal, ca urmare a multiplelor măsuri populiste pe care amândoi liderii Coaliţiei sunt dispuşi să le facă pentru a-şi menţinea zestrea electorală, dar şi pentru a suprima eventuale nemulţumiri sociale în contextul asaltului asupra instituţiilor statului.
Având în vedere această situaţie, în ultimele zile, toată lumea a aşteptat cu sufletul la gură ca Ministerul Finanţelor Publice să dea publicităţii sinteza execuţiei bugetare pe primele 7 luni din 2018. Asta şi în condiţiile în care discotecarul Eugen Teodorovici, cel care se visează candidat al PSD la prezidenţialele de anul viitor, a declarat că Fondul de Rezervă al Guvernului este gol.
Prezentată cu întârziere, sinteza execuţiei bugetare sugerează două lucruri: 1) Datele par a fi fost „coafate". Poate de aceea s-a şi întârziat cu trei zile momentul publicării; 2) Chiar în condiţiile date, există pericolul depăşirii pragului de 3%, mai ales că, în septembrie, Ministerul Apărării urmează să facă o plată consistentă pentru contractele de tehnică militară achiziţionată de România.
Pe scurt, cifrele MF arată un deficit bugetar de 1,26% din PIB în perioada 1 ianuarie – 31 iulie 2018. Vorbim de 5,139 miliarde de lei în primele şapte luni ale anului. Aparent, situaţia nu pare a fi îngrijorătoare. Totuşi, această raportare de 1,26% se face în condiţiile în care s-a păstrat prognoza de creştere a PIB-ului. Or, ultimele date semnale dinspre Institutul Naţional de Statistică arată stagnare trimestrială şi un avans mai mic anual decât era anticipat. Ar fi iresponsabil să vorbim despre o aterizare forţată a economiei, dar sunt semne clare că lucrurile nu merg în direcţia dorită.
Mergând mai în adâncimea lucrurilor, observăm că veniturile bugetare au crescut cu 13,9%, o cifră consistentă chiar şi în condiţiile în care inflaţia a fost destul de mare. Întrebarea importantă este: de ce avem un deficit mai mare ca anul trecut (aproape dublu) dacă veniturile au crescut? Evident, din cauza cheltuielilor bugetare scăpate de sub control. Există două categorii de cauze. Pe de o parte, opţiuni politico – sociale orientate spre o zonă populistă: creşterea pensiilor şi salariilor bugetarilor. Pe de altă parte, ca urmare a războiului cu Justiţia pe care PSD – ALDE sunt aproape să-l câştige, căpuşele celor două partide au prins curaj şi sug bine din vistieria publică.
Repet: principala problema este reprezentată de cheltuielile bugetare scăpate de sub control. Acestea au crescut, în primele 7 luni din 2018, cu 18%, un procent colosal şi nesustenabil pentru orice economie de piaţă funcţională din Vestul Europei. Practic, guvernarea Viorica Vasilica Dăncilă înseamnă dezmăţ pe bani publici.
Cheltuielile cu bugetarii au crescut cu 25,1% faţă de anul trecut. Vorbim de un plus de 10 miliarde de lei (aproape 2,2 miliarde de euro). Ca să vă faceţi o idee, în 2011, în timpul hulitei guvernări Boc, după primele 7 luni, cheltuielile cu angajaţii statului erau în cuantum de 27,932 de miliarde de lei. Acum au ajuns la 39,299 de miliarde de lei.
În condiţiile în care bugetarii trebuie, totuşi, plătiţi, devine evident că problema majoră este legată de cheltuielile cu bunuri şi servicii. Ne referim la combustibili, maşini, pixuri, capsatoare etc. Acestea au crescut cu 8,5% faţă de anul trecut (în termeni reali, un plus de 400 de milioane de euro). Dacă ne raportăm la ce se întâmpla în 2011, observăm că Guvernul PSD – ALDE a cheltuit 21,149 de miliarde de lei, în timp ce atunci se cheltuiau 15,306 miliarde de lei. Vorbim de creştere anuală de aproape 1 miliard de euro – o cifră absolut incredibilă, luând în considerare că toate aceste cheltuieli nu sunt necesare. Bani care ar fi putut să meargă în investiţii.
Departe de mine gândul de a face apologia Guvernului Boc, încerc doar să arăt, cu cifre clare, că lucrurile au luat-o razna. PSD – ALDE profită de contextul economic internaţional şi toacă banii românilor, lăsându-ne expuşi şi vulnerabili în faţa unei viitoare contagiuni din partea unei crize economice internaţionale.
Situaţia Guvernului nu este însă unicat. Acelaşi tip de atitudine inconştientă există şi în plan local. Ca deputat, pot da exemplul oraşului din care provin: Bugetul Municipiului Galaţi este batjocorit încă şi mai rău decât cel naţional. După prima jumătate de an, execuţia bugetară arată un dezastru. Încasările bugetare sunt cu 52 de milioane de lei mai mici decât au fost planificate. Asta înseamnă un minus de aproape 20% faţă de ceea ce propusese primarul Pucheanu (PSD) la începutul anului. S-au încasat 233,4 milioane de lei prin comparaţie cu cifra propusă de 285,8 milioane de lei.
Mai toate capitolele bugetare suferă de incapacitatea Primăriei de a obţine banii pe care primarul şi Consiliul Local dominat de PSD i-au previzionat în bugetul votat. Astfel, s-au prevăzut încasări de 129,2 milioane de lei din cotele defalcate din impozitul pe venit. Veniturile, pentru acest capitol, sunt însă doar de 75,6 milioane de lei. Impozitul din taxa pe clădiri pentru persoane fizice: s-au prognozat încasări de 22,6 milioane de lei. S-au încasat 12 milioane. Situaţia impozitulului pe clădiri pentru persoane juridice e aproape identică: s-au prognozat încasări de 45,9 şi s-au încasat 23,4 milioane de lei.
În condiţiile în care veniturile sunt mult sub ce se dorea, în loc să taie de la capitolul cheltuieli administrative, primarul Pucheanu a preferat să reducă dramatic bugetul de investiţii. Din cele 33,4 milioane de lei prevăzute penrtu investiţii (o sumă altfel infimă pentru necesarul unui oraş ca Galaţi), Pucheanu a cheltuit doar 15,1 milioane de lei.
