România în comă profundă

O stare de fapt pe care o constatăm cu toții, în multe domenii ale vieții. Însă mult mai profundă și mai dură, dincolo de percepția populară, trei sferturi dintre români considerând că România merge într-o direcție greșită. Am scris alaltăieri - https://www.stiripesurse.ro/pnl-pe-ultimul-drum_2011104.html - că PNL este pe ultimul drum. Însă el este doar unul dintre autorii dezastrului. Alături de mult clamatul parteneriat cu președintele României. Încerc să sintetizez ultimii 7 ani, cu principalii actori care au condus la actualul dezastru, ce poate fi descris pe două planuri:

Extern. România rămâne o țară defazată, suspendată între deciziile marilor puteri. Nu e o noutate pentru noi, însă lipsa unei elite politice capabile și vizionare ne face să fim doar binecuvântați de apartenența la UE și NATO, în absența căreia lucrurle ar fi stat infinit mai rău. SUA și-a mutat deja atenția în Pacific, în Germania alegerile par să contureze un cancelar social-democrat, șansele lui Macron la al doilea mandat par uriașe dacă va intra în turul doi cu Le Pen, Rusia și Germania au făcut conducta de gaze care ocolește România. Suntem ultima țară fără PNRR și fără vreo garanție a accesării fondurilor nerambursabile de circa 13 miliarde de euro. Nicidecum minciuna celor 80 de miliarde, incluzând 50 de miliarde reprezentând exercițiul financiar normal de 7 ani, plus încă vreo 14 miliarde împrumuturi la dobânzi avantajoase. Lipsiți de coeziune internă și lobby în marile cancelarii, relațiile noastre externe se reduc la o subordonare ce ne face să fim, pe bună dreptate, disprețuiți. Dincolo și dincoace de Atlantic în egală măsură.

Intern. De la sistemul ereditar-electiv de alegere a domnilor pământeni și până azi, lipsa păcii sociale rămâne o tristă constantă a conflictului politic, perpetuat și după ieșirea noastră din sfera culturală orientală, din ultimii 170 de ani. Iată cum lupta crâncenă, ura neîmpăcată, lipsa de tact, echilibru și diplomație au dus la situația la care asistăm azi. Pe termen scurt, avem o criză sanitară explozivă, o rată infimă a vaccinării, o explozie a tuturor prețurilor și o tensiune socială fără precedent. Pe termen lung, prezentăm toate semnele unei economii subdezvoltate, exportatoare de materii prime, creiere și mână de lucru ieftină.

De unde a pornit totul? În urmă cu aproape 7 ani, la scurt timp după câștigarea primului mandat prezidențial, Klaus Iohannis declanșează lupta împotriva guvernului condus de Victor Ponta. La acea vreme, România avea o șansă uriașă: cu un președinte nou ales și extrem de popular, cu o imagine opusă celei a lui Traian Băsescu, și cu un PNL aproape de 50% în sondaje, tandemul Cotroceni-Modrogan putea aștepta liniștit cele 18 luni de erodare a lui Ponta, pentru a câștiga la scor alegerile din 2016 și a implementa reformele atât de necesare. Momentul Colectiv schimbă direcția, oferind șansa instalării Cabinetului Cioloș. Un an mai târziu, PSD, aflat oficial la putere, dar luptând cu Cioloș și restul figurilor „tehnocrate” obține cel mai mare scor al său de după 1990, 46%. Dacă multiplele derapaje ale lui Liviu Dragnea, confirmând atât negocierile sale cu forțele oculte, nicidecum lupta cu ele, cât și deciziile profund eronate de dărâmare a guvernelor proprii, de provocare a actorilor internaționali sau eterna ezitare în domeniul justiției, și-au găsit un adversar legitim în Klaus Iohannis, după europarlamentarele din 2019 războiul trebuia oprit. Clivajul profund al societății a fost adâncit și mai tare, dincolo de toate derapajele neconstituționale, prin încurajarea discursului urii. De la rolul de mediator, președintele României a devenit mult mai jucător decât i-ar fi permis poziția.

Rezultatele. Cele mai grave rezultate ale deciziilor enumerate sunt absenteismul la vot, recrudescența populismului prin AUR, demolarea ultimului partid istoric al României, PNL, validarea USRPLUS drept partener credibil și ducerea PSD la un scor dublu față de europarlamentarele de acum 2 ani.

PNL. Pe modelul patentat de Traian Băsescu, actualul PNL este o remorcă supusă a Cotrocenilor, deși la acest moment Klaus Iohannis are, încă, doar câteva procente încredere peste PNL. Însă după Congres și Consiliul Național, PNL este condus la vârf de 6 oameni, dintre care un singur liberal: prim-vicepreședintele Iulian Dumitrescu. Ceilalți 3 prim-vicepreședinți  sunt Rareș Bogdan, cu 2 ani vechime, Emil Boc și Gheorghe Flutur, din fostul PD. Președintele Florin Cîțu are 5 ani neîmpliniți de vechime, iar Secretar general este fostul șef al tineretului PSD, Dan Vîlceanu. Deci tehnic, sau ca memorie instituțională, PNL a murit în acest weekend. Mai mult, partidul se află într-o cumplită criză de imagine, decontând dezastrul guvernării. Liderul nou ales este sub cota de încredere a partidului, moțiunea are șanse de reușită, USRPLUS respinge orice colaborare cu actualul premier, iar PSD își numără bucuros procentele, mâncând popcorn în timp ce urmărește „festivalul democrației”. Poate singurul aspect remarcabil al zilei de ieri a fost sfidarea președintelui Iohannis de către un număr substanțial de delegați, care au scandat numele lui Ludovic Orban. Drept este că, la ce presiuni și metode a folosit #echipacâștigătoare, cele 40 de procente obținute de fostul președinte al PNL chiar sunt un succes veritabil.

USRPLUS. Dați afară pentru singura miză reală, aceea a controlului justiției, miniștri a căror singură preocupare era să facă plângeri penale predecesorilor de la PNL resping orice variantă de colaborare cu Florin Cîțu. Este, probabil, singura chestiune pe care nu o vor negocia, având șansa reală de a se revigora în opoziție. 3 ani înseamnă mult pentru un electorat cu memorie slabă, iar progresiștii vor putea canibaliza electoratul PNL, arătându-se drept singura alternativă la PSD. Dacă Dacian Cioloș va câștiga alegerile interne, iar Macron pe cele din Franța, atunci liderul Renew va lua o opțiune serioasă pentru prezidențialele din 2024, obligând o alianță între PSD și PNL, poate chiar înainte de primul tur, cu un candidat comun.

PSD. În condițiile de criză economică și sanitară, este singurul partid ai cărui lideri au un discurs axat pe domeniile de interes ale oamenilor. Dacă adăugăm conflictele coaliției de guvernare, cu certitudine că echipa din Kiseleff nu își dorește o intrare la guvernare. Mai mult, pentru mai mult de 10% din populația României, adică locuitorii Bucureștiului, PSD este singura alternativă la dezastrul administrativ al PNL și USRPLUS.

Concluzia. Pe fondul nenumăratelor probleme amintite, se pare că există șanse reale pentru un guvern minoritar, cu Florin Cîțu premier, și voturi de învestitură negociate la bucată. Singura condiție pentru această reușită e ca toți cei 50 de parlamentari de lângă Ludovic Orban să voteze. Altminteri, demersul devine imposibil. Iar guvernul fragil care se prefigurează nu doar că nu va putea rezolva nimic, dar va fi captiv tuturor solicitărilor PSD, USRPLUS și chiar AUR. Și când ne gândim că totul a plecat de „guvernul toxic al lui Ponta” și „a trebuit să moară oameni”.