Premium
Intrarea României în Uniunea Europeană şi accesarea fondurilor europene ar fi trebuit să reprezinte panaceul tuturor problemelor de infrastructură cu care se confruntă deopotrivă cetăţenii şi mediul de afaceri. După mai bine de doisprezece ani de la momentul 1 ianuarie 2007, putem trage o concluzie: guvernele care s-au succedat nu au reuşit să profite de această şansă uriaşă. Dacă în exerciţiul bugetar 2007 – 2013, puteam să discutăm despre elemente de noutate, despre necesitatea construirii unor instituţii noi precum autorităţile de management şi despre lipsa unor proceduri, situaţia exerciţiului bugetar 2014 – 2020 al UE, aflată în gestiunea aproape exclusivă a PSD, arată că parcă aceşti bani nu sunt doriţi dintr-un motiv sau altul.
Realitatea obiectivă este că absorbţia fondurilor europene, cu doar un an înainte de terminarea exerciţiului bugetar, este un dezastru colosal. În ciuda minciunilor expectorate cu mare plăcere de Premierul Dăncilă sau de ministru Plumb, absorbţia efectivă se află la un nivel de doar 14,16% la 1 martie 2019.
Programul Operaţional Regional are o absorbţie efectivă de 11,5%. Din cele 6,86 de miliarde de euro puse la bătaie de UE, în România, au intrat doar 789 de milioane de euro. Cu banii aceştia se puteau face drumuri judeţene, se puteau construi sisteme de apă, canal şi gaze, iar partea rurală a ţării putea fi scoasă din noroaie. S-a preferat însă varianta PNDL, pentru că banii europeni pot fi mult mai greu sifonaţi către firmele de partid. Cazuri precum cel al preotului denumit de către presă „Dumnezeul achiziţiilor” dovedesc lipsa de voinţă a guvernanţilor pentru fonduri europene şi apetenţa către folosirea discreţionară a banilor.
Nici Programul Operaţional Infrastructura Mare nu stă cu mult mai bine, având o rată de absorbţie de 15,97%. Din cele 9,21 de miliarde de euro care puteau fi accesate de la UE, în ţară au intrat doar 1,47 de miliarde. Cu banii aceştia se puteau construi peste 600 de km de autostradă. În timpul guvernării PSD, s-au construit doar 73,4 km (58 de km în 2017 şi 15,4 km în 2018). Am ajuns în situaţia în care un om de afaceri trebuie să recurgă la gesturi spectaculoase, pentru construirea unui metru de autostradă ca să atragă atenţia autorităţilor.
Nici când vine vorba de o mai bună pregătire a românilor din punct de vedere profesional lucrurile nu stau aşa cum ar trebui. Programul Operaţional Capital Uman are o absorbţie efectivă de 13,38%. Uniunea Europeană oferă fonduri în cuantum total de 4,37 de miliarde de euro, iar Guvernul a adus în ţară doar 584 de milioane de euro. Şi se mai miră apoi Viorica Dăncilă că oamenii au salarii mici din cauza unei productivităţi scăzute sau că sunt mulţi care trăiesc din salariul minim pe economie, în condiţiile în care Guvernul nu vrea să investească în propriii cetăţeni.
Nu sunt veşti bune nici pentru dezvoltarea instituţională. UE a alocat peste 553 de milioane de euro, prin Progamul Operaţional Capacitatea Administrativă, pentru îmbunătăţirea funcţionării instituţiilor administraţiei publice centrale sau locale. Pentru că nu-i interesează procedurile şi nici funcţionarea mai eficientă a aparatului birocratic, pentru că dosarul cu şină şi ştampila de la zece ghişee reprezintă în continuare standardul de aur, absorbţia efectivă pe acest palier este de doar 11,66%, reprezentând doar 64 de milioane de euro. În ritmul acesta, digitalizarea administraţiei se va produce în secolul XXII.
Toate aceste cifre prezintă tabloul general al dezastrului absorbţiei fondurilor europene. Nu numai că avem de-a face cu un Guvern de incompetenţi, dar temerea mea cea mare este că actuala Putere, PSD – ALDE – UDMR, nici nu vrea aceşti bani europeni. Pe de o parte, pentru că sunt greu de furat şi preferă programe autohtone scoase de sub un eventual control al Bruxelles-ului. Pe de altă parte, pentru că ni se pregăteşte o scoatere brutală din Uniunea Europeană tocmai pentru că Dragnea şi şleahta sa încearcă să-şi protejeze feuda. Trag un semnal de alarmă că aşa nu se mai poate – risipim cea mai importantă şansă pentru dezvoltarea României şi reducerea decalajelor faţă de Vestul Europei. Cu cât pierdem mai mult timp, cu atât ne va fi mai greu odată ce aceste fonduri europene se vor împuţina.
