Totul despre 'marea moschee' de la București. Traian Băsescu - încă jucător, fără să fie președinte

Într-un fel sau altul, pe fondul absenței fizice a lui Victor Ponta și al modestului discurs prezidențial, Traian Băsescu continuă să conteze public și – cel mai important – să stabilească agenda media. Dezbaterea în cerc închis despre ”cea mai mare moschee din Europa ce va fi ridicată la București” este, în întregime, o reușită a fostului președinte. Când orice discuție politică pornea sau ajungea la genunchiul operat al premierul, Traian Băsescu a reușit să producă un subiect pe care, culmea, l-a și integrat pefect în scenariul deja în derulare.

Pe scurt, ne spunea fostul președinte, Ponta-i în Turcia, un stat în fața căruia a cedat în mod inadmisibil, punându-i la dispoziție 11.000 mp pentru ridicarea unei moschei gigantice pe lângă care va funcționa și o universitate islamică. Primul efect: 6000 de studenți musulmani vor veni în București. Apoi, cine știe? Fostul președinte invocă planurile ISIS de extindere în Europa, vorbește despre ”românii care au eșuat în viață”, posibili recruți pentru organizațiile teroriste, și descrie inclusiv scena unui antentat la metrou. Un scenariu sumbru. Iar dacă e prevestit de un fost șef de stat, adică de un fost președinte al Consiliului Suprem de Apărare a Țării, un scenariu plauzibil. Și cu toate acestea...

Cu toate acestea, Victor Ponta, dintr-o rezervă de lux din Istanbul, aflat în imposibilitate de a-și folosi rotula, nu răspunde decât printr-un share pe facebook. Unul dintre cei doi premieri ai momentului respectiv, cel în repaos la pat, nu înțelege decât să ducă mai departe, pe pagina proprie de facebook, mesajul muftiului comunității turco-tătare din Romania. Singurul personaj public care a încearcat să echilibreze discuția lansată de fostul președinte. Ponta doar îl susține, ca orice internaut de rând. Like și share. Cel de-al doilea premier, Gabriel Oprea, tace. Comunitatea turco-tătară, cu un singur deputat în Parlament și, deci, în imposibilitatea de a forma guvernul, nu vizează interesul național.

De la Cotroceni, nimic. Nimic, cu excepția notabilă a unui ”poftă bună” urmat de un ”să vă fie de bine”, ambele rostite în cadrul unei cine tradiționale luate cu muftiul. Iohannis, un simbolist desăvârșit.

Zilele trec, iar dinspre Traian Băsescu curg noi atacuri pe aceeași temă. Președintele și premierul sunt descriși ca doi ”nesăbuiți” gata să ofere țara pe tavă teroriștilor întru Islam, iar Muftiului îi este sugerat să tacă (”ciocu` mic”), dându-i-se de înțeles că nu-i o luptă pe care să o poată duce.

Iohannis rămâne consecvent în tăcerea sa, chiar dacă un fost președinte de stat, cel de la care a preluat – protocolar – funcția în urmă cu doar câteva luni reclamă un pericol pentru siguranța națională. Ponta, pe de altă parte, surprinde. Premierul, revenit în exercițiul funcțiunii, nu numai că nu se erijează în protectorul comunității musulmane din România, așa cum, politic, ne-am fi așteptat, dar ridică obiecțiile enunțate de fostul președinte pe facebook la rangul de ”scandal public”. Devine o certitudine, rețeaua de socializare înseamnă mult prea mult în viața și opera prim-ministrului.

Contraargumentele premierului sunt palide și, parcă, prezentate dintr-o obligație formală de așa-zis adversar politic. Ponta aduce în discuție un acord între cele două state, român și turc, privind contrucția unei moschei pe un teren pus la dispoziție de guvernul nostru în București și, respectiv, ridicarea unei biserici ortodoxe românești pe un teren oferit de executivul de la Istanbul. O replică aproape servită fostului președinte care puncteză din nou: acordul e vechi de 14 ani, n-a fost nicicând luat în serios de vreun lider de la București; trebuia menținut status-quo-ul. Doar Ponta, din neștiință sau cine știe ce interese, a putut ”ceda”. Din nou, Traian Băsescu lasă senzația unui joc diplomatic mai complicat pe care – se ambiționeză să ne repete – doar el controlează.

Premierul revine în scenă doar pentru a pierde definitiv: ”Acuma, nu ştiu cum evoluează, pentru că în urma scandalului s-ar putea să cadă (înțelegerea – n.r.)”

Adevărul despre marea moschee, dincolo de artificiile politice

Comunitatea musulmană a lansat cererea pentru un lăcaș de cult în București încă din anii `90. În urma unui acord româno-turc, au primit un teren pentru un cimitir, așa cum și românilor le-a fost oferit unul în Istanbul. Au început, apoi, discuțiile despre construcția unei moschei, undeva prin 2001. Victor Opaschi, fost consilier prezidențial în Administrația Iliescu, actual secretar de stat pentru Culte, a încercat să-și asume, fără succes, paternitatea proiectului. Cu binecunoscutu-i umor involuntar, a mărturisit că e nedrept ca Victor Ponta să îndure singur presiunea publică. Apoi, știm că Traian Băsescu a purtat discuții cu omologul turc pe acest subiect, așa cum ne confirma direct reprezentanții comunității turco-tătare din România și indirect chiar fostul președinte. Ponta, în schimb, a fost primul decident care, cu o grabă încă neexplicată, pune în mișcare acordul. Cu o grabă suspectă, repet, pe 25 mai Ambasada Turciei la București solicită guvernului român un teren gratuit pentru o moschee și, în aceeași zi, cererea este trimisă de la Secretariatul General al Guvernului la RAAPPS care, în cursul acelorași 24 de ore, analizează solicitarea, identifică terenul și îl propune Guvernului spre atribuire în folosință. După doar două zile, Guvernul Ponta adopta HG nr. 372/2015 prin care respectivul teren, în valoare de 4 milioane de euro, este dat în folosință gratuită, pentru 49 de ani, Muftiatului Cultului Musulman din România.

Nu va fi cea mai mare moschee din Europa, aflăm acum de la muftiul Iusuf Murat. A fost o afirmație hazardată a domniei sale. Capacitatea va fi de aproximativ 1000 de persoane. Ca ordin de mărime, în moscheea din Constanța, construită de Regele Carol I, încap 800 de oameni. Nu va funcționa nicio universitate pe lângă această moschee. Ci doar o sală de curs, dar nu pentru 6000 de studenți, ci pentru vreo 20 de elevi.

Dincolo de orice strategie de comunicare politică, pentru cetățeni rămâne doar o întrebare: o astfel de construcție ar putea atrage atenția organizațiilor teroriste, plasând România pe o hartă a zonelor de risc? Unii analiști cred că orice creștere a numărului de credincioși musulmani poate rezeprezenta un pericol pentru țările membru NATO. Alții, ceva mai sceptici față de scenariul fostului președinte, ne reamintesc că România a fost unul dintre cei mai loiali parteneri ai americanilor în teatrele de operațiuni din lumea arabă. Și, cu toate acestea, riscul de amenințare teroristă a rămas albastru – precaut. Iar construcția, prezentată inițial drept o moschee mamut, se demonstrează a fi doar puțin mai mare decât lăcașul de cult musulman din Constanța.

Peste toate aceste observații, un singur lucru mai merită spus. Numărătoare inversă a început deja, încă din momentul publicării Hotărârii de Guvern în Monitorul Oficial. Iar dacă acest proiect – despre care Victor Ponta nu știe ce să mai creadă - nu va fi gata în trei ani, terenul va reveni la statul roman și orice scenariu alarmist nu va rămâne decât un gând urât.

Un articol de Razvan Zamfir