Premium
Trimisul special al AGERPRES, Cristian Lupaşcu, transmite: Complexul monahal Lavra Pecerska din Kiev, care datează din a doua jumătate a secolului al XI-lea şi care este inclus în patrimoniul UNESCO, este considerat a fi "zona cea mai sigură" a Capitalei ucrainene. Dincolo de război şi de toate ameninţările zilnice, mii de credincioşi vin aici în fiecare zi pentru a se ruga şi pentru a-şi găsi liniştea sufletească. Pentru ei, Lavra Pecerska reprezintă locul în care forţa lui Dumnezeu este mai puternică decât orice armată.
"Este înfricoşător ce se întâmplă, dar cu credinţă în Dumnezeu şi credinţa că suntem apăraţi depăşim, ne este mai uşor. Cred că biserica este cel mai sigur loc atunci când în ţară este război şi atunci când omul cu credinţă vine în biserică, cu convingerea că este apărat de puterile cereşti, atunci va fi apărată şi toată familia sa, şi toată ţara, Ucraina noastră natală. De la începutul agresiunii în Ucraina nu am auzit să se interzică să se meargă la biserică, însă venim cu mare precauţie'', a spus Natalia, o tânără care a participat la slujba de duminică la Biserica "Sfântul Agapit din Pecersk" din complexul Lavra Pecerska, care a fost oficiată de Preafericitul Onufrie, mitropolitul Kievului şi al întregii Ucraine.
Irina este o tânără care s-a stabilit de mai mulţi ani la Kiev şi care obişnuieşte să meargă duminica la biserica. Îi plac rugăciunile colective, care exprimă solidaritatea oamenilor, chiar şi acum în faţa războiului.
"Posibilitatea de a mă ruga în biserică îmi dă o linişte sufletească, pentru că situaţia este una foarte grea, iar rugăciunea în grup ne dă o stare sufletească bună. Foarte mult înseamnă pentru noi rugăciunea colectivă şi că Întâistătătorul bisericii noastre este cu noi, cu poporul, şi îl rugăm pe bunul Dumnezeu ca slujbele să nu înceteze, pentru că fără Dumnezeu nu poate exista biruinţă şi biruinţa fără Dumnezeu nu are sens", este de părere Irina.
Lavra Pecerska, ce se traduce Lavra Peşterilor, este cea mai veche mănăstire creştin ortodoxă din Ucraina. Viaţa monahală de aici a început în 1051. În prezent, în acest complex monahal, care include peste 20 de biserici, sunt peste 300 de călugări, aici aflându-se şi reşedinţa Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Ucrainene, Preafericitul Onufrie, mitropolitul Kievului şi al întregii Ucraine. Tot aici funcţionează şi Academia şi Seminarul Teologic al Bisericii Ortodoxe Ucrainene din Kiev, la baza înfiinţării cărora a stat Petru Movilă, fiul domnitorului Moldovei, Simion Movilă.
Complexul are 144 de obiective istorice şi culturale şi se întinde pe o suprafaţă de 24 de hectare. A fost înscris în Patrimoniul Mondial UNESCO pe 13 martie 1996, având statutul de rezervaţie istorico-culturală naţională separată.
Irina este o tânără care s-a stabilit de mai mulţi ani la Kiev şi care obişnuieşte să meargă duminica la biserica. Îi plac rugăciunile colective, care exprimă solidaritatea oamenilor, chiar şi acum în faţa războiului.
"Posibilitatea de a mă ruga în biserică îmi dă o linişte sufletească, pentru că situaţia este una foarte grea, iar rugăciunea în grup ne dă o stare sufletească bună. Foarte mult înseamnă pentru noi rugăciunea colectivă şi că Întâistătătorul bisericii noastre este cu noi, cu poporul, şi îl rugăm pe bunul Dumnezeu ca slujbele să nu înceteze, pentru că fără Dumnezeu nu poate exista biruinţă şi biruinţa fără Dumnezeu nu are sens", este de părere Irina.
Lavra Pecerska, ce se traduce Lavra Peşterilor, este cea mai veche mănăstire creştin ortodoxă din Ucraina. Viaţa monahală de aici a început în 1051. În prezent, în acest complex monahal, care include peste 20 de biserici, sunt peste 300 de călugări, aici aflându-se şi reşedinţa Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Ucrainene, Preafericitul Onufrie, mitropolitul Kievului şi al întregii Ucraine. Tot aici funcţionează şi Academia şi Seminarul Teologic al Bisericii Ortodoxe Ucrainene din Kiev, la baza înfiinţării cărora a stat Petru Movilă, fiul domnitorului Moldovei, Simion Movilă.
Complexul are 144 de obiective istorice şi culturale şi se întinde pe o suprafaţă de 24 de hectare. A fost înscris în Patrimoniul Mondial UNESCO pe 13 martie 1996, având statutul de rezervaţie istorico-culturală naţională separată.
