Judecătoarea Raluca Moroșanu, de la Curtea de Apel București, a acordat astăzi un interviu publicat de Recorder în care descrie, în termeni duri, ceea ce numește „teroare” și presiuni în interiorul instanței. Magistrata lansează acuzații largi despre „control”, „completuri schimbate ca să influențeze dosare” și un sistem care ar fi devenit „ca un SRL”, însă, în zona celor mai grele afirmații, nu aduce dovezi punctuale în interviu (documente, nume, date, decizii motivate în concret), rezumându-se la percepții și exemple generale.
Moroșanu o pune „la zid” pe Lia Savonea
Punctul cel mai exploziv al interviului este atacul frontal la adresa Liei Savonea, pe care judecătoarea o indică drept sursa de putere și frică din sistem.
„O spun direct și foarte clar: dacă vrem să schimbăm ceva, doamna Lia Savonea trebuie să plece… din întreg sistemul. Trebuie să plece din magistratură”, afirmă Moroșanu.
Ieșirea este prezentată ca un „ultim pas” asumat („posibil să fiu exclusă”), însă modul direct în care personalizează „răul” într-un singur nume alimentează și lectura că asistăm la o confruntare internă, nu doar la un denunț instituțional.
Interviul este unul confesiv, personal și extrem de dur ca limbaj, însă, în privința celor mai grave acuzații, Moroșanu nu prezintă probe documentare, nume concrete sau exemple verificabile, bazându-se pe experiența proprie și pe concluzii formulate din interiorul sistemului.
„În 2025 ne e frică să vorbim la telefon”
Judecătoarea spune că momentul declanșator a fost vizionarea documentarului Recorder despre Justiție. După difuzare, descrie o atmosferă de panică în rândul colegilor.
„M-am întrebat cum e posibil ca, în anul 2025, doi judecători care vorbesc la telefon să se gândească dacă nu cumva sunt ascultați”, afirmă Moroșanu.
Ea susține că magistrații discută „ascuns, prin birouri”, că evită să se expună public și că frica este principalul motiv pentru lipsa unei reacții colective.
Susținerea colegului Beșu și decizia de a ieși public
Un punct important din interviu este susținerea declarată pentru judecătorul Beșu Ionel Laurențiu, prezentat ca magistrat care „nu și-a ascuns fața” în documentarul Recorder.
„Primul meu gând a fost că nu putem să-l lăsăm singur”, spune Moroșanu, explicând că a considerat „nedemn” să nu reacționeze.
Ea relatează că decizia de a merge la conferința de presă a conducerii Curții de Apel București îmbrăcată în robă a fost una deliberată, după ce ar fi primit un mesaj intern prin care judecătorii erau încurajați să fie prezenți „în număr cât mai mare”.
„Am văzut negru în fața ochilor. Eram chemați să-i susținem pe cei care ne terorizează”, afirmă ea.
Acuzația centrală: puterea concentrată în mâna conducerii
Judecătoarea leagă actuala situație de modificările legislative din 2022–2023, despre care spune că au schimbat radical raporturile de putere din instanțe.
„Toată puterea este în mâna președintelui instanței”, afirmă Moroșanu, referindu-se la Curtea de Apel București, unde susține că președinta instanței numește vicepreședinții și președinții de secție, creând o structură de conducere „formată din oameni loiali”.
Ea spune că judecătorii nu mai sunt consultați, nu li se comunică hotărârile colegiului de conducere și nu cunosc deciziile care le afectează activitatea.
„Suntem ca niște angajați ai unui SRL”, afirmă magistrata.
Alegeri „formale” și lipsa alternativei
Ca exemplu al acestui control, Moroșanu descrie alegerea celor doi membri ai colegiului de conducere din rândul judecătorilor.
Potrivit relatării sale, ar fi existat doar doi candidați pentru două locuri, iar buletinul de vot ar fi avut o singură opțiune, fără posibilitatea de a vota împotrivă.
Relatarea nu este însoțită de documente sau imagini ale buletinului de vot, fiind prezentată ca experiență directă a magistratei.
Moroșanu: „Se schimbă completuri ca să se influențeze dosarele”
Cea mai gravă acuzație din interviu vizează schimbarea componenței completurilor de judecată.
Întrebată dacă simte că aceste permutări se fac pentru a influența dosarele, judecătoarea răspunde fără ezitare: „Da”.
Ea invocă situații în care judecători care au audiat martori o perioadă lungă ar fi fost înlocuiți „de pe o zi pe alta”, fără ca aceștia să fi cerut degrevarea sau mutarea.
În interviu, însă, nu sunt prezentate cazuri concrete, cu număr de dosar, decizii administrative sau documente care să susțină afirmația.
„Nu simt, știu”: acuzații privind indulgența față de inculpați
Moroșanu susține că există o presiune instituțională pentru soluții blânde în dosare penale, în special în materia evaziunii fiscale.
Ea povestește despre seminarii de formare profesională în care accentul ar fi fost pus pe achitarea inculpaților, nu pe sancționare, și afirmă că ar fi existat mesaje explicite potrivit cărora „evaziunea fiscală nu prea există”.
Afirmațiile sunt relatări personale, fără indicarea exactă a datelor, temelor oficiale sau materialelor de curs.
Corupția în justiție: „Astăzi nu se mai teme nimeni”
Judecătoarea afirmă că, deși în trecut existau cazuri izolate de corupție sancționate penal, în prezent sistemul nu mai oferă instrumente reale de descurajare.
„Un judecător tentat de corupție nu are nici cea mai mică teamă”, afirmă ea, explicând că procedurile de autorizare a interceptărilor ar fi vulnerabile și că informațiile ar putea fi scurse.
Și în acest caz, acuzația este una generală, formulată la nivel de sistem, fără exemple punctuale.
Moroșanu, despre proteste și pensii: „nu aceasta este problema reală”
Moroșanu se delimitează explicit de protestele magistraților legate de pensiile de serviciu și spune că a votat împotriva acestora.
„Problemele reale ale justiției sunt volumul de muncă, lipsa de personal, infrastructura”, afirmă ea, descriind situații în care judecătorii împart o sală de judecată cu zeci de colegi.
Ea afirmă că magistrații sunt încurajați să se pensioneze pentru a fi înlocuiți cu „oameni mai tineri și mai ascultători”.
Cine este, de fapt, Raluca Moroșanu: cazul „jacuzzi”, readus în discuție de Victor Ciutacu
Interviul de astăzi a transformat-o pe Moroșanu într-un simbol pentru o parte a publicului. În paralel, jurnalistul Victor Ciutacu a publicat o critică în care contestă mitul „judecătoarei-eroine” și readuce în atenție o speță în care magistrata a făcut parte din complet.
Postarea lui Ciutacu aduce însă în prim-plan un dosar concret, cu implicații majore, în care aceeași judecătoare a făcut parte din completul care a schimbat încadrarea juridică a faptelor din tentativă de omor în lovire și alte violențe, într-un caz extrem de violent, petrecut într-un jacuzzi. „Deși înecul este un proces de asfixiere cauzat de pătrunderea apei în căile respiratorii, care poate duce la moarte, Curtea de Apel București constată că obturarea căilor respiratorii prin acțiunea de scufundare nu a dat naștere unei stări de pericol iminent”, notează Ciutacu, citând din motivarea semnată de Raluca Moroșanu.
Un alt argument reținut de instanță, potrivit motivării, este lipsa unei durate precise a asfixierii:
„Niciuna dintre martore nu a precizat durata în care inculpatul a acționat asupra capului persoanei vătămate prin împingerea acestuia sub nivelul apei din jacuzzi.”
Instanța mai reține că, după prima scufundare, inculpatul „i-a permis persoanei vătămate să iasă la suprafață pentru a respira”, concluzionând că nu ar fi existat un pericol iminent asupra vieții victimei, întrucât aceasta „nu a avut nevoie de acordarea primului ajutor sau de îngrijiri medicale”.
Victor Ciutacu sintetizează ironic logica deciziei semnate de judecătoarea Moroșanu, sugerând că, în această interpretare, asfixierea repetată nu ar constitui tentativă de omor atâta timp cât victima reușește să respire între episoade.
În contextul în care Raluca Moroșanu a devenit una dintre vocile cele mai vizibile ale magistraților care reclamă presiuni și abuzuri în sistem, Victor Ciutacu pune sub semnul întrebării statutul de „eroină” atribuit acesteia în spațiul public.
Comentează