Premium
Alegerile parlamentare din 2016 au venit ca un tsunami peste dreapta politică românească. Acest K.O. reușit de PSD a fost atât de năucitor, încât nici acum învinșii nu realizează cum de a fost posibil. Afirmații de noaptea minții, precum cea a lui Mîndruță - „Prezenta pe categorii de varsta sugereaza ca soarta Romaniei e strans legata de Prostamol” - au tot fost lansate de oameni care nu pricep nicicum de ce li se întâmplă una ca asta. Harta aproape complet roșie a țării arde retina privitorilor.
Explicațiile eșecului usturător al dreptei sunt cât se poate de simple, dar se pare că mințile îmbâcsite de atâta superioritate intelectuală îngrămădită pe dreapta eșichierului politic nu (mai) pot procesa noțiunile elementare ale politicii.
Vezi și: Cum s-a înroșit România: Rezultate alegeri parlamentare pe județe/ HARTĂ
În primul rând, deși a mai luat-o-n freză amarnic și la alegerile din 2000, dreapta nu a învățat că PSD-ul nu poate fi bătut decât într-o coaliție. Fie că vorbim de Convenția Democratică, fie că vorbim de Alianța „Dreptate și Adevăr”, acestea au fost singurele rețete de succes într-o confruntare directă cu mașinăria PSD.
O fi PSD condus de persoane cu titluri academice luate la kilogram, dar fără vreun IQ de Sorbona la dispoziție, psd-iștii dau dovadă de deșteptăciune politică. Au știut ce mesaj se pliază mai bine pe grosul electoratului, au oferit generos promisiuni electorale convingătoare și au speculat fobiile naționaliste, lansând atacuri necruțătoare. Mai mult, PSD a demonstrat încă o dată că este o mașinărie politică dresată să mărșăluiască în front, să acționeze unitar, să creeze impresia unei construcții solide, și care își recompensează votanții și soldățeii fideli. Dragnea nu are vreo carismă aparte, dar e un bun organizator și și-a jucat perfect partitura.
În dreapta eșichierului în schimb a tunat și a fulgerat. Nu s-a văzut decât o adunătură de orgolii și de ageamii politici, oameni cu multe diplome pe bune și cu simț politic zero, care sunt incapabili să pună binele public în fața binelui personal.
Alina se smiorcăia public că n-are cu cine dansa. Nicușor mârâia agresiv la PNL, fiindcă din electoratul acestuia și-a rupt el felia. Cioloș, băiat bun de felul lui, nu se putea decide cu cine să danseze la bal, așa că a rămas pe dinafară.
Era penibil, cu o săptămână-două înainte de alegeri, să vezi în presă oftica Alinei, că Cioloș refuza să fie locomotivă electorală. Din cale afară de ridicol era Traian Băsescu, care vedea deja PMP-ul drept un partid balama, ce urma să dea premierul, adică pe sine însuși. Și el e vinovat de această degringoladă, fiindcă nu recunoaște că și-a trăit traiul și și-a mâncat mălaiul, că este un expirat politic, la fel cum este și Tăriceanu. Atât Băsescu cât și Tăriceanu sunt exemple perfecte ale narcisismului de dreapta din România. Amândoi, din postura de foști, adică foști șefi de partide mari, foști lideri de țară, unul președinte, celălalt premier, foste locomotive politice, acum vizând roluri de balama, care să-i mențină în prim-plan. Dacă mai socotim că, în București, Paleologu a candidat independent, avem o imagine și mai completă. Această divizare a făcut ca dreapta să se bată singură, PSD neavând mari merite.
Vezi și: SIMULARE -Câte mandate vor obține PSD și PNL la alegerile parlamentare. Distribuția pe FIECARE județ
Dacă ar fi existat o coalizare credibilă a forțelor de dreapta, PSD era de bătut. Harta ar fi avut alte culori. S-ar fi pierdut și redistribuit mult mai puține voturi. Așa cum s-a întâmplat la alegerea lui Johannis. Atunci au renunțat toți la orgolii, doar să nu-l lase pe Ponta președinte. Un front comun anti-PSD ar fi fost credibil și inspirator, ar fi mobilizat mai mulți nehotărâți sau indeciși să iasă din casă. Ca să convingi omul că merită să îți dea votul, trebuie să-i prezinți o construcție solidă, care să inspire încredere, precum și o promisiune electorală pozitivă. Nu a fost vorba de așa ceva.
O vină mare o are și Johannis. Nu fiindcă a fost absent în campania electorală, cum îi reproșează unii. Vina lui e că l-a lăsat pe Crin Antonescu să iasă la pensie. Fără Antonescu, Johannis era și azi primar de Sibiu. Crin și-a asumat un risc major când l-a adus în PNL și a trecut peste normele interne, propulsându-l drept candidat pentru funcția de premier. Așa șifonat cum era Crin după aventura USL, el era singura locomotivă din dotarea PNL. Johannis și-a vrut un PNL docil, așa că a propus-o la conducere pe Alina Gorghiu. Ar fi trebuit să-și asume riscuri și să se reconcilieze cu Crin, cerându-i să continue în fruntea PNL. Din acel moment, partidul liberal a devenit un partid fără sare și fără piper, lucru care s-a văzut clar la bătălia pentru Primăria Generală a Capitalei. PNL nu are acum un om care să meargă la Antena 3 și să-i facă șah-mat la ei acasă, așa cum a făcut-o Crin. PNL nu mai are un lider cu discurs, un lider cu carismă, un lider capabil să construiască, un lider capabil de alianțe, un lider capabil să gestioneze o situație de criză.
O slăbiciune a dreptei, mai ales a PNL, a venit și din incapacitatea de a comunica un mesaj către tot electoratul. Mesaje incoerente, expirate și care divizau electoratul sau jigneau părți consistente ale lui au abundat în campania electorală. Ce să mai vorbești acum despre Teleorman, sau despre moldoveni, când județe precum Teleorman, Botoșani, Iași și Vaslui s-au înscris în media națională a votanților PNL, pe la 20 la sută, la fel ca Brașov, și la doar 5-6% mai puțin decât Timiș, Bihor sau Caraș, când județe precum Galați, Brăila și Tulcea au performat sub ele și când scorul PNL Suceava e peste scorul PNL Timiș? A bate monedă la nesfârșit doar pe anticorupție, pe orientarea pro-Rusia a PSD, pe condamnatul penal Dragnea și pe alte subiecte de acest gen, demonizând teleormănenii, moldovenii, bătrânii, asistații social, săracii etc, fără a lansa mesaje de incluziune, de preocupare, de grijă față de categoriile vulnerabile, fără promisiuni viabile nici măcar pentru mediul de afaceri, întreținerea unui iz de parfum select al unei clase superioare prin educație, care-i desconsideră și ia la mișto pe toți ceilalți, toate acestea au îndepărtat electoratul tradițional. Votanți tradiționali ai PNL de prin țară au votat la o cameră cu USR și la alta cu UDMR, fiindcă nu au avut alte opțiuni viabile. E incredibil cât de mult s-a autosabotat dreapta.
Vezi și: Mituri spulberate - Cum arată PROFILUL ALEGĂTORULUI PSD / Studiu IRES
Mai supărător este faptul că nu se întrevede vreo luminiță la capătul tunelului. În PNL se ascut cuțitele. Rezervorul de lideri însă este gol. USR, care-și savurează performanțele, pare a nu poate fi salvat el însuși de tarele care-l marchează de la naștere. Categoric, Nicușor Dan nu este un om care să facă nici măcar pe viitor o construcție care să coalizeze dreapta. El este un fals mesia, care cere credință fără a-ți face o minune, două, să te convingă. Nu are un crez politic coerent, care să genereze o platformă atractivă pentru cei mulți. E un anti-politician care vrea să dea lecții de politică. S-a urcat pe un val favorabil, profitând de lehamitea corporatiștilor și a tinerilor de vechea gardă de politicieni. La el, nu urcatul pe val e dificil, ci rămânerea acolo. De pensionarea orgolioșilor Băsescu și Tăriceanu se pare că nu o să avem parte prea curând. Așa că, putem să ne pregătim de o dominare copioasă a PSD-ului peste România. Fără număr, fără număr! UDMR deja a întins covorul roșu.
***
Un comentariu de Mihai Ciucă
***
