USR a trecut peste câteva hopuri care includ conflicte interne, alegeri parlamentare și două crize politice. Putem vedea, și merită să ne uităm unde a ajuns după depășirea acestor teste.

Să începem cu lucrurile bune

USR a făcut tranziția de la un partid bazat pe brandul liderului la un partid cu brand propriu. Am arătat într-un articol anterior că în timpul alegerilor locale Nicușor Dan și Clotilde Armand dominau brandul USB nu numai în peisajul media ci și interesul cetățenilor din online (măsurat cu Google Trends). La alegerile parlamentare, însă, brandul USR a dominat clar.

Citiți și: Branduri politice în online: Lideri versus partide

USR este în opoziție. Din varii motive (vedeți mai jos) USR nu este pregătit să acționeze ca o mașinărie politică eficientă. Dar... își permite încă să învețe din băncile opoziției.

USR a fost excelent plasat pe calendarul politic. Am estimat mai de mult că USR va avea o perioadă de grație de cel puțin trei luni din partea propriului electorat. Pentru că sunt partid nou, învață, etc. Fix în această perioadă PSD a declanșat criza OUG 13. USR a replicat prin metode neconvenționale de protest. Am auzit destul de multe critici privind unele sau altele din aceste forme de protest. Dar, venind în perioada de grație post-electorală, mă aștept ca publicul să fi reținut efortul și imaginația mai degrabă decât asperitățile.

Să trecem la lucrurile mai puțin bune

USR nu pare să lucreze la construcția unei identități

Dincolo de jos-PSD, anticorupție și o idee generică de bună guvernare nu este clar ce vrea partidul, după cum nu este clar care sunt temele de acord pe care parlamentarii lor ar fi obligați să nu devieze și temele neconsensuale, pe care aceștia pot/ sunt îndemnați să voteze conform conștiinței.

Nu am nici o problemă că aceste clarificări identitare nu s-au rezolvat. Mă întreb, însă, dacă se lucrează la ele.

USR a trecut de faza în care se putea baza pe CV-uri ca să facă propagandă politică. Acuma sunt în perioada de probă în care oameni din spatele CV-urilor trebuie să arate la ce știu să facă.

Situația transparenței partidului s-a degradat

În mediul online a fost interesant de văzut evoluția de la campania locală a USB la campania parlamentară a USR. La locale unii susținători online ai partidului deveniseră, mai ales pe final, de-a dreptul iritanți prin insistența lor de a picta un lider și un partid „sans peur et sans reproche” (fără teamă și prihană).

Deja în campania USR tonul era mult mai ponderat. Mai existau susținători mesianici dar aceștia începuseră să fie moderați de persoane din partid. În acest timp, figuri cu o anumită vizibilitate (dacă nu senioritate) se arătau moderat deschise în a discuta, în plină campanie, criticile la adresa partidului. Această deschidere la critică a fost, dealtfel, unul din principalele motive pentru care, pe final de campanie, am susținut și am convins și pe alții să susțină USR. Dincolo de imperfecțiuni USR apărea atunci ca un partid perfectibil, dispus să își calce pe orgoliu și să se îmbunătățească.

Post campanie odele au dispărut cu totul. Dar odată cu ele, și deschiderea la critică și, mai ales, disponibilitatea noilor politicieni de a vorbi deschis, dincolo de punctaj.

în acest timp, încă nu există un congres sau ceva asemănător care să fi fost ținut cu ușile deschise, măcar pentru presă. Și au existat mai multe congrese decât s-ar putea crede.

Carisma atipică a lui Nicușor Dan își arată limitele

Nicușor Dan a inspirat entuziasm și așteptări mesianice din partea unei anumite categorii de electorat. Asta înseamnă că are carismă. Așa spun definițiile sociologice, așa spun și eu.

Dar, confruntat cu ritmul activității politice și parlamentare, natura sa introvertită începe să nu mai poată gestiona toată informația din mediul înconjurător. Este relativ cunoscut momentul când nu mai știa de ce se opune proiectul modificat de lege a grațierii. Și momentul în care a zis că nu mai știe ce a făcut cu unele sume din declarația de avere a fost remarcabil. Acum efectele nu se văd dar gafele rămân înregistrate. Dacă trebuie, va veni ziua când televiziunile asociate unor partide vor relua aceste momente și le vor prezenta copios.

Unele lucruri nu sunt nici bune sau rele ci ... indecise

Spre exemplu, USR ar putea primi noi membri după proteste dar nu știm dacă este pregătit.

Protestele de la început de an au fost cele mai mari din anii 90 și până astăzi. Ele aduc noi contingente de oameni dornici sa se implice în viața politică și civică. Dar există aici și o parte mai puțin roz. Anume, mulți dintre aceștia nu au fost niciodată la un protest până în 2017 (că de aia spunem cele mai mari proteste). Mulți, poate, nu au votat și nu au avut nici alte implicări civice (știm participarea în ONG-uri e scăzută în România).

Adică, sunt amatori absoluți în  materie de implicare și militantism. Experiența în corporații private nu ajută decât într-un număr limitat de cazuri. Restul cazurilor au nevoie de (să zicem) un an ca să se maturizeze. Depinde și de câtă îndrumare primesc.

Dar noii militanți nu vin cu modestia celor trecuți prin viața publică. Ci cu încrederea celor ce au reușit să câștige ceva la prima încercare și cred acuma că vor lua jack-potul de fiecare dată.

Dincolo de sincope, USR s-a bazat pe or rezervă de ONG-iști și tehnocrați cu experiență în politici publice. Multe depind de abilitatea acestora de a integra noile valuri de entuziasm popular într-o organizație funcțională.

USR, încotro?

Am pus această întrebare mai mult ca să zic că nu există răspuns. USR, încă de pe vremea când era USB, a avut capacitatea de a performa peste așteptările rezonabile ale analiștilor.

Dar asta nu garantează succesul infinit. După cum spun fondurile de investiții, "performanțele trecute nu garantează performanțe viitoare".