Premium
Stați liniștiți, nu o să scriu de vreo axă stânga-dreapta, reală sau imaginară. Aceea este o axă ideologică nu politică și, oricum, relevanța sa este mult supraestimată.
Discut aici despre cine-este-perceput-ca-luptând-contra-cui. Teoria spune că într-o societate există o dezbatere potică principală în care doi actori (și nu mai mulți) sunt principalii poli. O strategie comună este să cauți să devii polul tabere în care te afli, să dai tonul în lupta contra adversarului și, astfel, să iei voturi.
Cine sunt, deci, polii? Am analizat interesul online așa cum este exprimat în căutări Google măsurate cu Google Trends. Pentru început am comparat partidele cu (unii dintre) liderii lor.
Să începem cu PNL, care are un grafic mai elegant. Se vede cum, în majoritatea timpului, cetățenii de pe Internet caută numele partidului și numele fostului președinte de partid Klaus Iohannis, cam la fel de mult. Numele lui Ludovic Orban este mult în urmă.
O privire și mai atentă arată cum în trei momente, dl Iohannis devine mult mai căutat decât partidul său. Aceste momente sunt decembrie-ianuarie (pregătirea primului guvern PSD), februarie (OUG 13) și acum, de curând (criza guvernului Grindeanu).
În zona de „stânga”, liderul Liviu Dragnea este mai căutat decât partidul.
Gabriela Firea este mult în urmă, ceea ce m-a surprins. Tot în urmă este și Lia Olguța Vasilescu (pe care am pus-o mai mult ca să testez o ipoteză a lui Barbu Mateescu.
Domnii Dragnea și Iohannis domină autoritar căutările online. Celelalte forțe politice, fie că sunt partide fie lideri, se află mult în spate. Va urma un grafic în acest sens imediat. Până atunci trebuie să ne întrebăm dacă există o legătură între interesul publicului pentru unul și inginerescul pentru celălalt. Graficul de mai jos spune că da.
Astfel, președintele țării și președintele PSD constituie axa de care vorbeam la începutul articolului, adică principalii oponenți politici, așa cum se văd în online. De de regulă nu extind concluzii din online spre întreaga populație dar de data asta o să fac o excepție. Online-ul include și presa scrisă și site-urile TV. Este de presupus că același conflict pe care îl încep cei activi în online va fi perceput și în offline.
Acest aranjament asigură o anumită loialitate ambilor. PNL și, în general, „dreapta” ar avea dificultăți în a se răzvrăti împotriva președintelui. La fel, Dragnea aproape că se confundă cu PSD. Totuși, situația celor doi nu este identică. Dl Iohannis poate argumenta în fața propriilor alegători că a îngrădit puterea PSD. Dl Dragnea... nu este clar cu ce se va prezenta în fața electoratului.
Dar am rămas dator cu o poziționare a celorlalte forțe. În graficul de mai jos, pe lângă Klaus Iohannis și Liviu Dragnea vedem și restul. Adică USR (care este mai căutat) decât Nicușor Dan și Traian Băsescu (mai căutat decât PMP). Nu am mai pus ALDE ca să nu mai înghesui graficul, dar e tot pe acolo.
Astfel, vedem și în imagine ce am prefigurat deja. USR și Traian Băsescu nu trezesc un mare interes, prin comparație cu ați actori politici. În timp ce dl Dragnea este alternativa la dl Iohannis (și invers)... anti-sistemul nu este văzut ca o alternativă la „sistem” decât, poate, de o minoritate de cetățeni.
Asta este valabil și pentru anti-sistemul anti-corupt al USR cât și pentru anti-sistemul (probabil) magic al lui Traian Băsescu.
