Premium
Jerry Lewis, considerat un "clovn" al filmelor moderne, cu o mimică elastică, decedat duminică în Las Vegas la vârsta de 91 de ani, a fost şi un actor talentat în roluri dramatice, fiind remarcat în 1983 de Martin Scorsese, care l-a distribuit în pelicula "The King of Comedy", informează AFP, potrivit agerpres.ro.
"Nu poţi să fii serios atunci când ai veşnic nouă ani", obişnuia să zică Jerry Lewis, ai cărui părinţi, artişti de musical, îi spuneau "Domnul Neon".
Artist complet, deja un star al scenei la vârsta de 15 ani, graţie unor roluri de imitator, Jerry Lewis a împins la extrem burlescul american şi s-a făcut remarcat cântând (inclusiv în falset), dansând, mimând şi excelând în spectacole de tip "one man show".
Cu un chip zâmbitor şi dolofan, Jerry Lewis, un creator neobosit de glume, cu un comic bazat în principal pe elemente vizuale, a lăsat întotdeauna impresia că şi-a conservat întreaga copilărie în privirea sa uimită.
Purtând adeseori dinţi falşi, un nas fals şi beneficiind de un fizic longilin, a jonglat în rolurile sale cu infirmităţile fizice şi psihice. Arta dedublării sale şi-a atins apogeul în filmul "The Nutty Professor".
Actor în peste 60 de filme, Jerry Lewis a fost şi producător şi regizor, folosind la maximum handicapurile ce îi erau reproşate în presa vremii, interpretând succesiv roluri de "idiot" şi de "urât".
Criticii îi reproşau grimasele cu repetiţie, jocul fără nuanţe şi un umor considerat grosier. A fost mai puţin apreciat în ţara lui decât în Europa, în special în Franţa, unde simpla prezenţă a numelui său era suficientă pentru a garanta succesul unui film. Pentru Jean-Luc Godard, Jerry Lewis a fost "superior lui Chaplin şi Keaton".
Întâlnirea cu Dean Martin, în 1946, a fost determinantă. Cei doi au devenit inseparabili şi au creat împreună o serie de spectacole de comedie care le-au adus succesul.
După participarea la celebra emisiune televizată "Ed Sullivan Show", în 1948, au semnat un contract cu studioul Paramount şi, încă de la primul lor film, "My friend Irma", au sedus publicul american.
Zece ani mai târziu, obosiţi de tandemul lor, au decis să urmeze cariere solo. Jerry Lewis a devenit actorul principal din mai multe filme regizate de Frank Tashlin, precum "The Geisha Boy" şi "Cinderfella". A fost şi regizorul unor pelicule de succes, precum "The Bell Boy".
În 1959, Jerry Lewis Productions a semnat cu Paramount un contract record de 10 milioane de dolari, plus 60% din încasări, pentru 14 filme în şapte ani. În 1965, a părăsit Paramount pentru studioul Columbia.
Devenit profesor de cinematografie la Universitatea Southern California, a regizat filmul "Which Way To The Front", un omagiu adus lui Charlie Chaplin şi, în acelaşi timp, o nouă variaţie pe tema lui favorită - rolul dublu.
A început să apară mai mult pe micul ecran, în teatru şi în spectacole de varietăţi, în special în Las Vegas. După o absenţă de 10 ani în cinematografe, interpretul preferat al rolurilor de "idiot burlesc" a regăsit publicul american în filmul "Hardly working", înainte ca Martin Scorsese, în 1983, şi Emir Kusturica, în 1991, să îi ofere partituri dramatice, în lungmetrajele "The King of Comedy" respectiv "Arizona Dream".
În paralel cu activităţile sale artistice şi sportive (s-a antrenat cu echipa de baseball Los Angeles Dodgers), Jerry Lewis, care a avut şapte copii, a sprijinit activ asociaţiile de ajutorare a persoanelor cu handicapuri fizice şi mintale.
Angajamentul lui constant în lupta împotria distrofiei musculare, dublat de lansarea în 1966 a unui teledon pentru pacienţii cu miopatie, l-au ajutat să ajungă pe lista persoanelor nominalizate la premiul Nobel pentru pace.
A fost recompensat cu numeroase alte distincţii - Murray-Green Award (1971), o medalie din partea Congresului american (1976), Jefferson Award (1978) şi, în 2009, un Oscar onorific pentru activităţi umanitare.
Jurnalistul Larry King, care a realizat numeroase interviuri cu celebrităţi, i-a adus duminică un ultim omagiu şi a spus că Jerry Lewis a fost "un maestru al comediei" şi "un actor fabulos".
