Premium
MOTIVARE - De ce a fost arestat judecatorul spagar Mustata/ DOCUMENT
Iata ce a constatat judecatrul de camera preliminara care a judecat cazul: Din analiza actelor şi lucrărilor deja administrate până la acest moment procesual rezultă suspiciunea rezonabilă că cei doi inculpaţi Mustaţă Stan –judecător la Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală şi Curea Mariana – grefier la Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală au săvârşit infracţiunile pentru care sunt urmăriţi penal, faptele fiind de o gravitate deosebită. În acelaşi context, Judecătorul apreciază că măsura arestării preventive este proporţională cu gravitatea acuzaţiei, raportat la modalitatea de săvârşire a faptei şi la rezonanţa socială a unor asemenea activităţi infracţionale. ---- Or, în prezenta cauză, urmărirea penală efectuată până la momentul analizat relevă particularităţile şi consecinţele unor fapte de corupţie săvârşite de către un judecător de la Curtea de Apel Bucureşti, împreună cu un grefier din cadrul aceleiaşi instanţe, cu oameni de afaceri, justiţiabili şi intermediari ai acestora. În acelaşi context, nu sunt de neglijat aspectele concrete rezultate din comiterea faptelor pentru care au fost formulate acuzaţii penale faţă de inculpaţii din speţă, constând în: perseverenţa infracţională pusă în evidenţă de săvârşirea mai multor infracţiuni care au presupus existenţa unei multitudini de acte materiale care definesc constituirea unei grupări criminale; încercarea de a atrage în activitatea infracţională a cât mai multor persoane, în calitate de mituitori sau cumpărători de influenţă; existenţa unor date evidente în sensul că înţelegerea infracţională statornicită, între participanţi, cu privire la săvârşirea unor fapte de corupţie de genul pentru care s-a reuşit administrarea probatoriului necesar pentru formularea unor învinuiri, este cu mult anterioară momentului în care a fost începută ancheta; întărirea convingerii mituitorilor sau a cumpărătorilor de influenţă cercetaţi pentru săvârşirea unor infracţiuni grave că ar fi putut obţine beneficiul unor hotărâri judecătoreşti favorabile, prin coruperea magistraţilor învestiţi să îi judece; alterarea prestigiului Curţii de Apel Bucureşti, unde inculpaţii din speţă erau salariaţi, întrucât facilitarea obţinerii unor hotărâri judecătoreşti la un nivel care are potenţialul de a oferi beneficiarilor soluţiilor încrederea că actul dorit nu mai putea fi supus ulterior controlului judiciar, dar şi cu consecinţa sporirii gradului de vulnerabilitate a sistemului judiciar; dispreţul manifestat de inculpaţi faţă de colegii oneşti, însă cu care, potrivit opiniei susnumiţilor, „nu se poate vorbi” sau nu pot fi „abordaţi” pentru comiterea unor fapte de corupţie; toate aceste elemente sunt de natură a potenţa efectele negative produse, prin creşterea riscului de popularizare în masă a ideii că dreptatea s-ar putea „cumpăra” şi că doar cei „neîndemânatici” mai cred în justiţie. ---- Judecătorul de drepturi şi libertăţi apreciază că în cauză sunt incidente prevederile art. 223 Cpp, în sensul că sunt indicii temeinice care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpaţii Mustaţă Stan şi Curtea Mariana au săvârşit infracţiunile puse în seama lor declaraţiile inculpaţilor Curea Mariana, Alexandru Florian, Boraciu Ion; declaraţia martorului Birjaru Ionuţ; proces-verbal privind efectuarea actelor premergătoare în prezenta cauză din 31.01.2014; procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice şi purtate în mediul ambiental; planşe fotografice privind momente operative din data de 07.11.2013; planşe fotografice privind momente operative din data de 15.01.2014; planşe fotografice privind momente operative din 14.04.2014; planşe fotografice din 28.04.2014; procese-verbale de verificare a situaţiei dosarelor penale şi identificări persoane; procese-verbale de investigaţii; acte din dosarul nr. 347/P/2012 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Secţia de combatere a corupţiei, ataşate în fotocopie certificată pentru conformitate cu originalul; treizeci şi şase suporţi optici), incidente fiind şi prevederile art. 223 alin. 2) C.p.p, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege este închisoare mai mare de 5 ani, iar cercetarea în stare de libertate a inculpaţilor prezintă pericol social pentru ordinea publică, pericol derivat din modalitatea şi împrejurările săvârşirii infracţiunilor (caracter continuat, pe parcursul unei perioade mai mari de timp), care generează un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice cu privire la siguranţa drepturilor. ---- În acest context, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că pericolul concret pentru ordinea publică determinat de lăsarea în libertate a inculpaţilor rezultă şi din circumstanţele reale ale faptelor a căror săvârşire li se impută acestora. Natura infracţiunilor care se presupune că au fost săvârşite de către inculpat, modul în care acesta a acţionat, conturează un grad ridicat de pericol social al faptelor pentru care inculpatul este cercetat. Astfel, se are în vedere că noţiunea de pericol pentru ordinea publică nu trebuie înţeleasă doar ca o primejdie concretă şi imediată, constând în posibilitatea comiterii unor fapte penale grave, ci ea semnifică şi o stare de nelinişte, un sentiment de insecuritate în rândul societăţii civile, generată de rezonanţa socială negativă a faptului că inculpatul asupra cărora planează acuzaţia comiterii unor infracţiuni ce aduc atingere sănătăţii societăţii este cercetat în stare de libertate. Judecătorul de drepturi şi libertăţi la aprecierea măsurii preventive va ţine cont atât de gradul ridicat de pericol social, ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor ci şi din modalităţile şi împrejurările concrete de săvârşire a faptei, din urmările produse sau care se pot produce prin săvârşirea de infracţiuni de genul celei pentru care este cercetat inculpatul şi din rezonanţa socială negativă a infracţiunilor de acest gen, care generează o stare de neîncredere şi insecuritate în rândul societăţii. De asemenea judecătorul de drepturi şi libertăţi are în vedere şi faptul că scopul măsurilor preventive prevăzut în dispoziţiile art. 202 Cod procedură penală nu se poate realiza prin luarea măsurii de prevenţie a controlului judiciar sau arestului la domiciliu, mai ales la acest moment procesual, când acte procesuale importante nu au fost efectuate. Este adevărat că până la rămânerea definitivă a unei hotărâri într-o cauză penală, persoana judecată se bucură de prezumţia de nevinovăţie, însă legiuitorul a stabilit ca, în cazul în care se regăsesc anumite condiţii expres prevăzute, să se poată lua una din măsurile preventive, indiferent dacă acuzatul recunoaşte sau nu săvârşirea faptelor pentru care este judecat, dacă are sau nu antecedente penale, normele de procedură interne fiind în deplin consens cu dispoziţiile art.5 şi 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului." !!! Motivarea este a judecatorului Mihai Oprescu de la Curtea de Apel Bucuresti
