Premium
Politicește vorbind, lumea bună, cu pretenții, de la noi, de la intelectualii de dreapta la corporățimea hipster-activă, e blocată de ani de zile în două obsesii majore și păguboase: obsesia partidelor noi și obsesia entuziasmului. Politica nu se poate face decît de la zero și cu isterie veselă. Dom'le, dacă nu faci cîte un partid nou pe oră și nu te dai cu capul de pereți de entuziasm, nu ai ce căuta în politică! Dacă țara ar fi o mașină, oamenii ăștia ar conduce-o țopăind pe capotă, cu artificii și sticle de vodcă, ca-n 1998, după România-Anglia. Pentru corporatiști politica e vacanță, weekend, sport extrem, parapantă, dat cu bicicleta, alergat pe coclauri cu căștile în urechi, noapte în club, concert cu iarbă, e fugă de rutina job-ului la corporație. Însă politica reală e rutină, e la fel de plictisitoare ca cel mai plictisitor job în corporație. Politica reală e uciderea pasiunii. Și asta e bine.
În România postdecembristă singurul partid nou, creat de la zero, care să fi trecut pragul electoral și să fi intrat în Parlament, e PP-DD. Deși PP-DD nu era un partid propriu-zis, era mai degrabă o televiziune psiho-populistă care a prezentat candidați la alegeri. Era frustrarea entuziastă a unor rătutiți cu IQ-ul peștelui de pe televizor. Așa cum am mai scris acum vreo patru ani*, PP-DD era Albă ca Zăpada de care s-a tot vorbit. Adică un partid nou, populist, anti-sistem, care a înlocuit PRM-ul lui Vadim. PRM și PP-DD sînt singurele partide din afara partidelor consacrate (FSN/partidele istorice) care au trecut de 10% la alegeri. PRM a trecut chiar de 20% în 2000, după bulibășeala țărănistă. E o întîmplare că partidele nou create cu cel mai mare succes electoral sînt două grupări psiho-populiste? După Vadim și Dan Diaconescu, următorul capabil să facă un partid nou și să intre cu el în Parlament e Dan Puric. Și exact de un dacopat putinist de PVC cu motive naționale avem nevoie. Asta ne mai lipsea.
În afară de PP-DD, ultimele partide noi care au intrat în Parlament au fost PDAR, PSM, PRM și PUNR în 1992. Acum doisprezece ani. Însă nici despre acestea nu se poate spune că au fost create de la zero. Erau, în fapt, sateliți ai FDSN-ului și ai structurilor fostei Securități, create pentru a prelua din voturile nemulțumiților de guvernările Roman și Stolojan și pentru a bloca CDR-ul în vestul țării. PDAR trebuia să dubleze PNȚcd-ul, PRM și PUNR, partide create în jurul a două grupări ale Securității (Săptămîna și Vatra Românească), trebuia să blocheze CDR-ul în Transilvania iar PSM trebuia să atragă radicalii socialiști, nemulțumiți de evoluția FDSN-ului.
Nici despre FSN, PNL, PNȚcd și PSDR nu se poate spune în 1990 că erau partide noi, făcute de la zero. FSN era fostul PCR, în fapt administrația de stat transformată în partid iar PNL, PNȚcd și PSDR, partidele ”istorice”, au fost create pe structuri și simbolistică preexistente și înfiltrate copios încă de la înființare.
Din 1992 și pînă în 2012 nu a mai trecut pragul electoral niciun nou partid. Au mai apărut tot felul de partide de atunci dar ori erau aripi rupte din partide vechi (toate aripile rupte din PNL, aripile rupte din PSD), ori nu au reușit niciodată să intre singure în Parlament (PUR/PC).
Iată lista partidelor și alianțelor care au intrat în Parlament în 1992-2012
- FDSN (aripa Iliescu, ruptă din FSN) - 1992
- CDR (alianța partidelor istorice și organizațiilor civice, fără PNL-ul lui Cîmpeanu) - 1992
- FSN (aripa Roman din vechiul FSN) - 1992
- PUNR (partid nou creat - aripa naționalist-protocronistă a Securității)
- UDMR (organizație a minorităților naționale)
- PRM (partid nou creat în jurul lui Vadim Tudor)
- PDAR (partid nou creat de Surdu)
- PSM (partid nou creat de Verdeț și Păunescu)
- CDR (alianța partidelor istorice și organizațiilor civice, inclusiv PNL) - 1996
- PSDR (fostul FDSN) - 1996
- USD (alianță între PD-FSN-ul lui Roman și PSDR-ul lui Cunescu/Athanasiu) - 1996
- UDMR - 1996
- PRM - 1996
- PUNR - 1996
- PSDR - 2000
- PRM (cel mai mare scor pe care l-a obținut un partid nou creat în ultimii 25 de ani, altul decît partidele care au la origine FSN-ul și partidele istorice) - 2000
- PD (fostul PD-FSN) - 2000
- UDMR - 2000
- UN PSD+PUR - (alianța dintre PSD și PUR-ul lui Voiculescu) - 2004
- Alianța DA (alianța dintre PNL și PD) - 2004
- PRM - 2004
- UDMR - 2004
- Alianța PSD+PC (PSD+ fostul PUR) - 2008
- PDL (partid rezultat din fuziunea PD cu o aripă a PNL) - 2008
- PNL - 2008
- UDMR - 2008
- USL (alianța dintre PSD, PNL, UNPR și PC) - 2012
- ARD (alianța dintre PDL, PNȚcd și Forța Civică a lui MRU) - 2012
- PP-DD (partidul lui Dan Diaconescu) - 2012
- UDMR - 2012
În aceste condițiuni, în care singurele partide nou create care au intrat în Parlament sînt niște grupări radical-populiste, extremiste chiar, poate că ar fi mai bine să uităm de obsesia partidelor noi și să ne concentrăm pe partidele vechi, pe care să le schimbăm în bine. N-aș zice să le reformăm, că e prea radical și prea pretențios spus. Da, într-adevăr, într-un partid vechi, consacrat, ca PNL sau PSD, nu ajungi președinte de partid sau secretar general din prima zi sau prima săptămînă, așa cum se întîmplă în noile partide făcute din ONG-uri sau aripioare dizidente. În vechile și marile partide trebuie să pornești de jos și să promovezi încet și greu, la fel ca într-o corporație. Dacă vrei să fii patron, îți faci covrigărie. Director peste noapte într-o corporație n-ajungi. În politică reușesc doar cei care supraviețuiesc entuziasmului inițial și pentru care politica e rutină, timpi morți și plictis, eșec și hîrțogăraie, timp pierdut și ședințe, mîncătorii și nervi tociți. Adică un job.
* 5 noiembrie 2011: ”Albă ca Zăpada este o formaţiune anti-sistem, justiţiarist-populistă, etic-demagogică, care preia nemulţumirile mărginaşilor politici neînregimentaţi.”
