Premium
La aceasta se adaugă faptul că avem o emigrație recentă estimată la trei milioane, majoritatea din aceștia fiind la vârsta productivă. Ceea ce pierdem ca forță de muncă în străinătate nu înlocuim cu imigrație deoarece economia noastră nu este atât de atractivă precum a Germaniei sau a a Franței.
În aceste condiții cine să contribuie la buget, cine să contribuie la pensiile generațiilor viitoare, cine să susțină creșterea economică? Există în România resurse umane nefolosite.
O asemenea resursă sunt romii. Ei au o rată înaltă de natalitate și îi găsim de regulă în slujbe slab productive și slab plătite. Dar așteptarea este adeseori ei se „tem de muncă”. Este aceasta adevărat? Ce ne spun datele?
Un foarte interesant studiu arată diferențele între rate de activitate a romilor și cea a restului populației europene.
Rata de activitate se referă, în esență, la cei ca au un loc de muncă (angajați) sau își caută un loc de muncă (șomeri). Vedem cum romii, în toată Europa, își încep activitatea mai devreme și o termină mai târziu. O rată relativ înaltă de activitate a romilor (70%) se observă și în România, deși aceasta este mai mică decât cea din Bulgaria.
Avem așadar o populație care poate să muncească (fiind relativ tânără) și și dorește să muncească. Însă șomajul este înalt în populația romă (49% în perioada studiului) și rata de ocupare scăzută.
Ce putem face pentru a asigura o viața mai productivă romilor, spre beneficiul întregii societăți?
Este nevoie de acces la locuri de muncă. O mare parte din populația romă trăiește în mediul rural, mediu pentru care guvernele succesive nu au reușit să formuleze politici de ocupare eficiente. Pe lângă problema accesului, în cazul romilor există și problema discriminării. Pe hârtie discriminarea este interzisă în România. Punerea în practică a legii lasă de dorit.
În multe cazuri transportul la și de la locul de muncă poate fi o problemă. Este un cerc vicios. Angajatorii nu pot atrage angajați pentru că aceștia nu au cu ce să facă naveta dar liniile de navetă nu se înființează pentru că nu există navetiști.
Apoi urmează educația. Romii care au educație medie sau superioară au șanse semnificativ mai scăzute de a fi șomeri. Productivitatea lor este mai mare iar salariile vor fi și ele mai mari. Nu am date despre educația profesională dar fără îndoială efectele sunt asemănătoare.
Apoi, accesul la servicii de sănătate. O sănătate mai bună duce la o viață activă mai îndelungată și costuri mai mici pentru sistemul social. Sănătatea depinde de investiții specifice, de accesul fără discriminare dar și de educație. Statisticile arată clar o corelație clară: cu cât o persoană este mai educată cu atât ea va fi mai sănătoasă și va trăi mai mult.
Acestea sunt numai câteva dintre lucrurile care pot ajuta populația romă să se integreze mai bine pe piața muncii. Și nu vorbim de eforturi disproporționate sau de discriminare pozitivă.
Este suficient ca statul, prin școli, prin spitale, prin primării, prin inspectoratele de muncă să își facă treaba în mod legal și egal. Dacă nu începem să cultivăm forța de muncă de acasă o să ne mirăm de ce pentru vapoarele noastre, de exemplu, trebuie aduși sudori din Vietnam. Ne vom mira de ce se închid fabrici din lipsă de forță de muncă. Ne vom mira de ce făbricile care nu se închid pot doar să producă obiecte cu valoare adăugată redusă.
