Premium
Sorina Matei face dezvăluiri despre situaţia din interiorul DNA, inclusiv despre ancheta declanşată după apariţia în presă a unor înregistrări audio cu Laura Codruţa Kovesi. Sub titlul "Când se prăbuşesc miturile", jurnalista trage un semnal de alarmă cu privire la anticorupţia din România, dar o include şi pe Livia Stanciu, fosta şefă a ÎCCJ, la capitolul mituri care se prăbuşesc.
Vezi şi: EXCLUSIV - Probleme cu moţiunea de cenzură: Voturi în plus pe care nu le poate explica nimeni/ VIDEO
"Când se prăbuşesc miturile, vezi cum un ditamai fost şef de Curte Supremă, în mod ruşinos, n-are noţiuni elementare de drept, abundă în raţionamente ilogice, şi tot ce face este să se ancoreze continuu în lupte. Este aceasta atitudinea normală, firească, a unui judecător care până mai ieri a împărţit echilibrat, pe probatorii, dreptatea din fruntea celui mai înalt for? Evident că nu", scrie Sorina Matei, cu referire la opiniile separate formulate de Livia Stanciu în calitate de judecător CCR.
Vezi şi: Înregistrări BOMBĂ! Ioana Băsescu către fostul iubit: Deschide bluza, vreau să văd dacă ai tehnică
În continuare, jurnalista întocmeşte un "rechizitoriu" grav al situaţiei din DNA:
"Când se prăbuşesc miturile, auzi cum sunt direcţionate dosarele. Niciun cuvânt despre fapte penale, ci totul este despre persoane importante, proaspete şi funcţii înalte. Niciun cuvânt despre probe, lege, ci culmea este despre “de ce ne încurcăm în lege”, pe care evident nu se dă doi bani.
Niciun cuvânt despre echilibru, independenţă şi integritate, ci este despre imixtiune, presare, speţe cu potenţial, lupte, statistici tot mai umflate ca să dea bine şi evident despre ce spune strada. Un manager de instituţie căruia nu-i pasă, n-arată niciun fel de îngrijorare faţă de valul de achitări din instanţe, din cauza dosarelor şubrede pe care dă vize, este un manager căruia nu îi pasă de instituţia sa.
Un şef de instituţie care vede că tot efectele acţiunilor sale greşite, netemeinice, necumpătate, ajung să pună în pericol chiar şi statutul procurorului- cu greu dobândit în atâţia ani- este un şef de instituţie căruia nu-i pasă nici măcar de breasla sa.
De ce nu-i pasă? E simplu. Pentru că nu ştie şi ca atare, nici nu înţelege. Specificitatea investigării marii corupţii, un fenomen disumulat în ultimul timp prin metode tot mai complicate, presupune rigoare, expertiză temeinică, ştiinţă de carte şi nu numai. Nicidecum nu înseamnă recitarea de platitudini şi sloganuri doar pentru aplauze şi să dai bine la stradă şi televizor. Dar deh, mulţi văd, puţini cunosc.
De ce nu-i pasă? Când vezi numai duşmani “în dreapta, în stânga şi în spate”, când nu te preocupă niciodată rigoarea, ci doar luptele- “să ieşim, să presăm”, când numele, funcţiile, jocul, mutarea şi puterea sunt singura preocupare este firesc să se ajungă în situaţia de astăzi. Unui om pregătit, care ştie carte, i-ar păsa. Un procuror de carieră este conştient că doar instanţa reprezintă unicul for care îl confirmă şi-l validează profesional. Un om pregătit ştie de asemenea că o decizie proastă, în sistemul judiciar, are efecte de bumerang. Tot ce e greşit la un moment dat ţi se întoarce în faţă. Şi e şi puţintă fizică dar şi filozofie. Orice efect are o cauză şi orice cauză produce un efect.
Procurorii din DNA, nemaisuportând ce se întâmplă de 2 ani în instituţie, într-un gest fără precedent, au început să devoaleze ilegalităţile şi imixtiunile din propria ogradă. Că până la urmă, d'aia sunt procurori. Să-şi apere chiar propriile legi de funcţionare şi char şi instituţia. Ce se întâmplă? E simplu, tiparul clasic, binecunoscut. Şeful demascat se războieşte cu toată instituţia, inventează pur şi simplu din disperare nişte infracţiuni ca să-şi poată investiga toţi procurorii şi îşi pune fidelii slab pregătiţi să-şi ancheteze de-a valma toţi colegii pentru ca la audieri aceştia să spună de frică, de teamă, că tot ce au auzit şi au asistat- nimic nu este adevărat. În plus, le-au mai luat procurorilor şi toate reportofoanele cu care lucrează, în speranţa că se vor găsi inregistrările infame, proba care, ce să vezi, arată contrariul. Dacă n-ar fi trist, grav şi periculos, ar fi mult de râs despre ce se întâmplă în DNA.
De mai bine de un an, cad constant bucăţi sănătoase, pe multiple planuri, din forţa, soliditatea, vigoarea şi credibilitatea principalei instituţii anticorupţie iar împăratul, aproape ca-n basmul lui Andersen, se preocupă doar de hainele cele noi. Haine pe care, ca într-un miraj, trebuie să le vadă lumea şi le aplaude plebea, chiar dacă sunt închipuite, şi pentru asta împăratul este dispus să-şi sacrifice toată averea. În cazul nostru, instituţia. Numai că, în final, vine un copil şi spune: “Împăratul este gol, n-are haine deloc!”
Ce zice împăratul lui Andersen jignit, când a văzut că e pe cale să se trezească şi norodul? ““Orice ar fi, trebuie s-o duc de-acum până la bun sfârşit” Aşa că îşi ridică cu şi mai multă mândrie capul, iar curtenii ţinură ca şi mai înainte, cu respect, trena care nu era…”
Curtenii din interiorul DNA şi magistratură s-au trezit demult. Cu restul e mai complicat. Unii nu cred, mulţi sub stare de şoc, alţii nu mai vor să audă. Într-o ţară în care oamenii trăiesc prost sub toate guvernările şi în care mizeria deversată în public este la ordinea zilei, este de înţeles că societatea are nevoie să se agaţe de eroi. Dar aceste figuri trebuie să fie adevărate, veritabile, autentice şi incontestabile. Şi puse pe merit. Pentru că dacă nu sunt, când miturile se prăbuşesc, o fac lent, urât şi zgomotos. Iar instutuţiile publice, deja strâmbate, sunt trase în aventuri periculoase chiar de şefii lor care şi-au lipit cu intenţie imaginea de o luptă anticorupţie care acum se vede cât o preţuiesc.
A spune că tot ce a făcut DNA în ultimii 15 ani este fals- este la fel de greşit cum ai spune că tot ce se întâmplă de ceva timp în instituţie este normal. Cel mai de preţ lucru în DNA, ca-n orice instituţie publică, nu-l reprezintă nici şeful, nici apropiaţii, nici directivele şi nici minciunile, ci doar munca legală şi corectă a procurorilor săi şi nimic mai mult. În DNA, indiferent cât va ţine această nebunie ce va avea un sfârşit, vor trebui reconstruite multe. Instituţia trebuie adusă pe făgaşul ei legal, meritocraţia, independenţa, echidistanţa, legalitatea şi integritatea trebuie până la urmă să primeze. Iar în fruntea instituţiilor cu mare putere, parte a sistemului judiciar, de forţă sau de combatere a corupţiei, trebuie numiţi oameni echilibraţi, raţionali, cumăpătaţi, riguroşi, cu performanţe profesionale de necontestat, buni practicieni, oameni bine ancoraţi în sine.
Contemporaneitatea ne dovedeşte că nişte criterii şi mentalităţi mafiote şi subiective “trei de-ai mei i-au luat pe ceilalţi trei” pot genera monştrii şi pot îmbolnăvi instituţii. Şi mai periculos, de data asta pentru toată societatea, este că pot prăbuşi iremediabil instituţii şi pot decrebiliza chiar şi idei nobile. ”Nu lăsa oamenilor de stat timpul să se desprindă cu puterea şi onorurile” şi “Fugi de poporul căruia îi place eşafodul”, spunea acum vreo 2500 de ani Pitagora. Ştia el ce grăia", scrie Sorina Matei pe Facebook.
