Premium
Jurnalistul Cătălin Tolontan analizează ultimul interviu acordat de șefa DNA, Laura Codruța Kovesi, și susține că victimizarea acesteia nu o ajută, ba din contră. Tolontan arată că Laura Codruța Kovesi a devenit un simbol al luptei anti-corupție din România, iar faptul că nu respectă celelalte instituții democratice o descalifică.
Kovesi, acuzată că a oprit un dosar în care apărea fostul soț. REACȚIA șefei DNA
Kovesi vorbește în PREMIERĂ despre 'sufrageria lui Oprea'. Ce spune șefa DNA
”1. Mafia nu respectă regulile. DNA trebuie să le respecte.
Mafia este, în esență, un sindicat sociopat al crimei, care refuză să accepte normele pe care noi, restul, le luăm drept bune.
Mafia se face că agreează regulile, însă le falsifică, ia forma vasului în care e pusă și ajunge să infiltreze companii, industrii și chiar statul.
Forma contemporană a Mafiei presupune nu violență, ci mistificare.
Ea nu mai trage cu pușca în lupte de stradă cu poliția.
Dimpotrivă, Mafia postindustrială încearcă să cloneze ministerele, presa, poliția, procuratura, justiția. Mafia nu mai e împotriva societății, ci ne propune o nouă formă de societate, în care infracțiunile sunt relativizate și regulile încălcate pentru că, nu-i așa?, ”legile nu sunt bune”, ne trebuie altele, mereu altele.
Tocmai de aceea DNA e obligată să respecte regulile.
Dacă în dosare pătrund forțe extrajudiciare, cum ar fi SRI de pildă, scopul nu scuză mijloacele.
Mijloacele rele contaminează scopul bun.
2. Mafia își bazează forța pe ideea că ceilalți nu au niciun drept și merită striviți. În schimb, DNA nu are voie să intre în logica jocului cu sumă nulă.
La un moment dat, Ioana Ene Dogioiu o întreabă pe Laura Kovesi dacă ”Pot exista achitări fără să fi greșit procurorul?”.
Procurorul-șef răspunde că da, sunt situații în care achitarea e din cauza procurorului și situații în care el nu are nicio vină.
Numai că, uită ea să adauge, în această a doua situație nu înseamnă automat că de vină e judecătorul.
Din păcate, în rapoartele DNA de după ce Laura Kovesi a preluat instituția cam așa se codificau achitările. Din culpa instanței!
În sfârșit, în 2017 procurorul-șef anticorupție admite că poate fi greșeala oamenilor săi.
Important este și următorul pas. O achitare poate să nu fie vina nimănui!
Tocmai de aceea procesul are și natura unei cercetări judecătorești, unde pot apărea probe noi.
Dovezi de care nimeni n-a știut. Pe care instanța le obține ea însăși.
Un exemplu recent.
Ministrul Ion Ariton a fost achitat de prima instanță în Gala Bute.
La un moment dat, Înalta Curte a audiat un fost director de la Nuclearelectrica. El susținea că l-a văzut pe ministru cum a intrat în ședința în care se hotărâseră sponsorizările de 400.000 de euro către organizatorul galei de box.
Convingătoare mărturie, numai că directorul nu fusese în ședință, nici în minister, nici la București!
Omul și-a amintit, în fața instanței, că, de fapt, trimisese pe altcineva la ședință care i-ar fi povestit că l-a văzut pe Ariton.
Sergiu Florescu, avocatul lui Ion Ariton, exploatează perfect situația. Ce credibilitate are un martor care-și amintește ce i-a povestit alt martor dacă nu-și amintește nici măcar că n-a fost el acolo?!
Când audiezi ca procuror sute de martori într-un caz, îți poate scăpa dacă un martor uită, face pe deșteptul sau pur și simplu inventează.
Povestea asta că totul e un joc cu sumă nulă, în care doar unii câștigă și fiecare eroare e o rea intenție are prea puțină legătură cu lumea reală.
3. Mafia urăște tot ce nu e Mafie. DNA trebuie să respecte tot ce nu e DNA, să colaboreze cu instituțiile democratice și cu societatea.
Există, în aproape fiecare interviu al Laurei Kovesi, ideea că ”ceilalți” nu-și fac treaba. ANAF nu recuperează banii, Parlamentul blochează dosarele.
În acest ultim interviu e rândul ANI, care nu verifică averile.
Observațiile sunt, fundamental, corecte, dar lipsește și ce a făcut bun, în paralel cu DNA, în toți acești ani, fiecare dintre instituțiile numite.
În destule dosare, ANAF e cel care a verificat inițial datele pentru procurori.
Alte exemplu de bine nenumit: multe cazuri ale DNA au fost inițial descoperite de Curtea de Conturi.
Aproape nicăieri nu sunt pomenite pozitiv ”alte” instituții în luările de poziție ale șefei DNA.
Genul acesta de retorică autoeroizantă și lipsită de nuanțe la adresa celorlalți actori democratici izolează.
E ca și cum DNA e singură împotriva tuturor. Ceea ce e fals! Mafia e singură împotriva noastră, a tuturor, în timp ce logica statului de drept spune că instituțiile nu sunt singure, ele se sprijină și se controlează reciproc.
Faptul că Laura Kovesi așteaptă în continuare să o oblige CSM să meargă în Parlament nu e deloc onorant pentru ea.
Tocmai pentru că ea conduce o instituție atât de importantă și pentru că are, pe merit, un prestigiu public remarcabil, e datoria șefei DNA e să participe la jocul democratic.
În Parlament te duci nu numai pentru că te obligă norma, orice cetățean trebuie să participe dacă e invitat de o comisie parlamentară, ci, mai ales, pentru că e Parlamentul țării tale.
Explicația din interviu, ”nu mă duc că nu am informații despre ce anchetează ei acolo”, este, zău!, una împotriva principiilor soft de conviețuire democratică. De unde știe Laura Kovesi ce o s-o întrebe parlamentarii?
Neșantajabilă și eficientă, șefa DNA e un simbol. Iar simbolurile au o responsabilitate suplimentară.
Pe lumea asta există puține instituții unde omul se duce că n-are încotro.
Pentru că Laura Kovesi conduce una dintre ele nu înseamnă că celelalte sunt neimportante”, scrie Cătălin Tolontan, pe blogul personal.
