Premium
Există momente, și chiar și zile, în care starea dezbaterii publice mă enervează. De aceea, astăzi, voi scrie despre unele din cele mai mari erori de logică pe care trebuie să le suportăm. Să începem cu păcatele „dreptei”. Urmează și „stânga”, promit.
Citiți și: Dacian Cioloș și exaltații
1. PSD nu a fost votat de majoritatea românilor, nici măcar de majoritatea celor ce au venit la vot. Iar Dragnea nu a fost candidatul oficial al PSD, deci nu poate invoca legitimitate personală dacă vrea să devină premier
Nu o să insist încă odată pe prima parte a a criticii. Absenții au decis, implict, ca soarta alegerilor să fie decisă de prezenți. Evident că un absenteism mare afectează legitimitatea întregului sistem. Dar, între partide, cine are majoritatea voturilor ... ăla are majoritatea voturilor.
În rest, PSD a candidat într-o alianță evidentă și informală cu ALDE. Că alianța nu este înregistrată la tribunal poate avea relevanță legală (eu nu cred ca are), dar nu înseamnă nimic din punct de vedere politic. În sfârșit, alegătorii au votat ca PSD și ALDE să aleagă dintre ei (din PSD, de fapt) un premier. Deci nu l-au legitimat direct, dar l-au legitimat indirect. Că de aia e democrația reprezentativă și nu directă.
2. PSD ia măsuri de redistribuire
... Păi ce fel de măsuri să ia, dacă se declară partid de stânga?!? OK, academic putem vorbi dacă este sau nu „cu adevărat de stânga”. Dar este clar pentru oricine că PSD este, prin excelență, partidul redistribuirii în România.
3. Din nou, se ia de la cei ce muncesc și au și se dă la cei ce nu au și nu muncesc.
Relația proporțională dintre muncă și venituri este mai complicată. De ex, românii muncesc mult mai mult decât media europeană (cf Eurostat) dar câștigă mult mai puțin.
Dar ce mă enervează cu adevărat este afirmația „se ia de la cei ce au”. Păi de unde, păcatele mele, să se ia? De la cei ce nu au? Numai Fiscul și unii secretari de stat de la Finanțe încearcă asta, și nici ei foarte des.
Citiți și: Banii, unde-s banii?!
,
