ULTIMA ORĂ: Parchetul General critică propunerile lui Tudorel Toader: Diferite de dispozițiile Constituționale

În urma publicării proiectului de modificare a legilor Justiției, Parchetul General face o serie de precizări, deși Ministerul Justiției nu a solicitat o opinie decât Consiliului Superior al Magistraturii. Astfel, biroul de informare şi relaţii publice din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie vine cu mai multe observații:

„Ministerul Public apreciază posibilitatea oferită de Ministerul Justiţiei de a examina Proiectul de modificare a legilor justiţiei, prin publicarea acestuia pe site-ul instituţiei.

Vezi și: Lovitură GREA la CNAS. Pe cine vizează procurorii anticorupţie

În urma unei prime analize au fost remarcate 2 categorii de modificări, dintre care una o reprezintă propunerile formulate de magistraţi, prin intermediul Consiliului Superior al Magistraturii, care se şi regăsesc în acest proiect (spre exemplu mandatul funcţiei de conducere de 4 ani), precum şi alte propuneri (cum ar fi interdicţia cumulării pensiei cu salariul în instituţiile judiciare) ce au fost agreate de procurori în Adunările generale. O altă categorie de modificări au format obiectul dezbaterilor din cadrul şedinţei Consiliului Consultativ al procurorilor din data 29 august 2017 şi continuă să menţină îngrijorarea, în special, după posibilitatea observării directe a detaliilor textelor, respectiv propunerile privind:

1. Preluarea într-o formă diferită de cea actuală a dispoziţiilor constituţionale referitoare la Ministerul Public, astfel încât prin modificarea propusă se realizează o extindere a autorităţii ministrului Justiţiei în ceea ce priveşte rolul şi atribuţiile Ministerului Public, în timp ce în actuala reglementare ministrul Justiţiei îşi exercită autoritatea numai cu privire la statutul procurorilor (art.132 Constituţia României);
2. Trecerea Inspecţiei Judiciare de la Consiliul Superior al Magistraturii la Ministerul Justiţiei, care ar asigura un control efectiv şi direct al activităţii magistraţilor de către ministrul Justiţiei;
3. Numirea în funcţiile de conducere ale Ministerului Public, care conform textului de lege propus a fost extinsă la toate funcţiile de conducere din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie şi Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (până la nivel de şef de birou inclusiv), la propunerea ministrului Justiţiei, persoană numită politic, cu posibilitatea Consiliului Superior al Magistraturii de a refuza o singură dată propunerea. Pentru protejarea independenţei justiţiei, Raportul MCV din 28 ianuarie 2015 recomandă o soluţie similară numirii în funcţii la conducerea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv selecţia candidaţilor la Consiliul Superior al Magistraturii, avizul ministrului Justiţiei şi numirea de către Preşedintele României (propunere CSM).
4. Deposedarea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de atribuţiile managementului operativ privind delegarea promptă procurorilor pe funcţii de execuţie sau de conducere în cadrul Ministerului Public (fără a preciza cine propune Secţiei de procurori din CSM delegarea). Aceasta în condiţiile în care procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are un proiect managerial aprobat de Consiliul Superior al Magistraturii, cu obiective clar asumate, fără a avea însă posibilitatea de a-şi crea echipa, astfel cum se recomandă în raportul MCV din 28 ianuarie 2015.
5. Înfiinţarea în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a unei direcţii specializate în efectuarea urmăririi penale pentru infracţiuni săvârşite de procurori şi judecători, cumulând din competenţele parchetelor curţilor de apel cu cele din secţiile şi structurile specializate ale Ministerului Public (lăsând impresia contrar realităţilor statistice că fenomenul infracţionalităţii în corpul magistraţilor ar fi atât de ridicat încât ar impune crearea unei direcţii dedicate acestui corp profesional).
6. Impunerea condiţiei vârstei de 30 de ani pentru candidaţii la INM ar conduce la o limitare a accesului unei categorii de absolvenţi ai facultăţilor de drept şi totodată, la un blocaj major de ocupare a funcţiilor vacante din Ministerul Public, în condiţiile în care în prezent există un deficit de peste 500 de procurori reprezentând cca. 18% din numărul total de posturi. În schimb, păstrarea actualei forme de accedere la INM ar putea înlătura criticile din actualul proiect de act normativ, printr-o altă modalitate de organizare a activităţii judiciare (lipsa de experienţă a tinerilor magistraţi fiind suplinită prin crearea unor complete colegiale, iar în ceea ce priveşte procurorii prin chiar modul de organizare şi de lucru al parchetelor).

Menţionăm că după o analiză detaliată a Proiectului de modificare a legilor justiţiei şi a colectării tuturor punctelor de vedere transmise de procurorii de la unităţile de parchet din ţară, vom prezenta pe larg concluziile desprinse”, se arată în comunicatul Parchetului General.