Cum a trăit Crina Pintea finala Ligii Campionilor - INTERVIU

Crina continuă astfel tradiţia unor jucătoare exponenţiale, care au obţinut trofeul cu o echipă în străinătate, începută după 1990 cu Edith Matei, Mariana Tîrcă şi Valentina Cozma şi continuată apoi de Luminiţa Huţupan-Dinu, Carmen Amariei, Cristina Vărzaru, Adriana Ţăcălie şi Cristina Neagu. La nici 24 de ani de la cel mai important succes al carierei am găsit-o pe Crina Pintea cu vocea pierdută, la fel cum s-a întâmplat cu Oana Manea, după ce a câştigat Liga Campionilor în 2016 cu CSM Bucureşti. Pivotul român a vorbit însă pentru cititorii ProSport, pentru fani despre satisfacţia imensă pe care o trăieşte în momentul de faţă. Înainte de a lectura interviul acordat, să remarcăm faptul că handbalista a fost desemnată cel mai bun pivot al sezonului în Liga Campionilor. Iar după finală, primul lucru pe care l-a făcut a fost să-şi ia steagul tricolor, pe care l-a purtat apoi cu mândrie în jurul gâtului.

Cum te simţi acum cu trofeul câştigat? Şi nu orice trofeu, ci chiar cel mai important la nivel de cluburi.
Mă simt excelent, singura problemă este că nu mai am voce (n.r. zâmbeşte). Mi s-a îndeplinit un mare vis al carierei mele.

Crina, ai traversat un sezon fantastic, iar după ce ai câştigat câteva premii individuale, ai reuşit să îţi treci în palmares şi titlul în Liga Campionilor. Care ar fi explicaţia?
Pentru acest sezon fantastic au fost foarte mulţi ani de muncă în spate, cu bucurii şi dezamăgiri, cu de toate. Dar important este că am avut mereu un feeling, am crezut într-un asemenea traseu. Nu am cedat niciodată să cred că pot să ajung până la cel mai înalt nivel.

Cum ai trăit weekend-ul în turneul Final Four de al Budapesta?
Am fost foarte concentrată, de fapt toate felete am fost foarte concentrate şi motivate. Am avut un singur scop, să câştigăm Liga Campionilor. Am trăit la maximum fiecare moment, ne-am bucurat în fiecare zi, iar până la urmă am ajuns acolo unde ne-am propus.

Senzaţia a fost că 115 minute n-aţi avut emoţii, aţi controlat totul. În ultimele 5 minute ale finalei cu Rostov Don aţi avut ceva emoţii. Cum aţi simţit voi din teren tot ce s-a întâmplat?
Într-adevăr, au fost ceva emoţii pe finalul partidei cu Rostov, pentru că nu mai marcasem, dar sincer eu am trăit tot timpul cu senzaţia că vom câştiga finala. Pe final chiar le spuneam fetelor să ţină mai mult de minge, că imediat se va termina şi titlul este al nostru.

După finală cum a fost?
A fost o trăire foarte frumoasă, ne-am bucurat, am sărbătorit, a fost nebunie, aşa cum este atunci după o mare realizare.

În ceea ce te priveşte, la final a apărut o imagine tare frumoasă, unul dintre primele lucruri pe care le-ai făcut, ai fost să-ţi pui la gât steagul tricolor...
L-am purtat cu mine foarte mulţi ani, mereu l-am avut în ghiozdan. Mi-am dorit foarte mult să-l pot scoate într-o zi. După finala cu Rostov Don a fost momentul perfect.

Cum a fost revederea cu Ambros Martin?
Am vorbit cu el, dar foarte puţin. Normal, a fost şi el concentrat pe echipa lui, eu concentrată cu ale mele. Ne-am salutat, am vorbit puţin, iar la final m-a felicitat. Cam a fost totul...

Deci nu aţi apucat să vorbiţi şi de echipa naţională...
Am vorbit puţin. Mi-a spus că a avut câteva motive pentru care a renunţat, dar nu le ştiu exact. Cred că a făcut ce e mai bine pentru el şi, la fel, cred că ce este mai bine pentru echipa naţională.

Toată lumea te aşteaptă acum să vii la Bucureşti şi să câştigi Liga Campionilor şi cu CSM.
Abia ce trăiesc un moment foarte important aici, mă bucur la maximum de el. Totul este foarte cald aici, chiar nu pot să vorbesc acum ce va fi la CSM Bucureşti. Ideea este că acum îmi doresc foarte mult să mă odihnesc, ultimele trei săptămâni au fost destul de pline. După ce mă odihnesc puţin, merg la echipa naţională, iar apoi, iar vacanţă. La reluarea activităţii voi veni cu forţe proaspete şi motivată ca de obicei, dar îmi doresc foarte mult să fie bine şi la Bucureşti. Oricum, e prea devreme să vorbim de CSM, despre ce vom face. Totul trebuie luat pas cu pas. Şi aici, nimeni nu a declarat că Gyor o să câştige Champions League, chiar dacă reuşise acest lucru şi înainte. Important este să fii cu picioarele pe pământ şi să iei fiecare zi în parte.

În ultimii ani ai fost conectată la tot ce se întâmplă în handbalul internaţinal. Ai simţit că Gyor a avut în acest sezon cea mai bună echipă din ultimul deceniu, având în vedere lotul avut la dispoziţie, foarte bine acoperit pe toate posturile? Aţi avut echipa ideală, având în vedere ce s-a întâmplat la Gyor în acest sezon, în care nu a pierdut niciun meci oficial, indiferent de competiţie?
Ideea este că în cele 6 luni la Gyor am văzut foarte multe lucruri şi am învăţat la fel de multe lucruri. Cred că Gyor a avut echipa cea mai bună din toate punctele de vedere. Dar au fost ani de muncă la acest club, astfel încât echipa să arate astăzi aşa. Toată lumea a tras în aceeaşi direcţie, la fel şi fetele au fost foarte conectate, au trecut peste toate. Important este cum gestionezi lucrurile, nu stai să te plângi de anumite lucruri, anumite probleme. Le laşi afară şi intri în sală, te antrenezi şi dai tot ce ai mai bun, bineînţeles şi la meciuri. Şi cred că asta am văzut eu aici, o echipă cu jucătoare profesioniste, toată lumea a fost profesionistă. Cred că acest lucru a ajutat foarte mult ca Gyor să fie cine este azi.

Aţi fost 16 fete vedete în vestiar, fiecare cu propria personalitate, cum v-aţi înţeles?
Foarte bine şi sunt foarte sinceră. Până să ajung aici nu am mai jucat cu atâtea jucătoare valorosoare, cu atâtea nume mari, iar când m-am transferat normal că m-am gândit puţin, cum ar putea fi. Dar vreau să-ţi spun că am ajuns la Gyor şi toată lumea m-a ajutat să mă integrez, a fost dornică să-mi arate, să mă înveţe. A fost o perioadă minunată.

Deci scopul lor a fost să te intregrezi cât mai repede, pentru că până la urmă toată lumea aveaţi de câştigat. Percepţia a fost că ai putea aduce la rândul tău un plus
Exact! Dacă eu am făcut lucruri bune, a fost bine pentru toată lumea. Când echipa a mers bine, toată lumea a fost fericită. M-am înţeles foarte bine şi cu colega mea de post (n.r. Kari Brattset). Este o fată senzaţională. Sunt atât de fericită că am putut împărtăşi anumite momente de aici în cele 6 luni cu aceste fete, sunt nişte fete minunate. M-am înţeles extraordinar cu ele.

În final aş vrea să te mai întreb o chestie. Dacă ai avea puterea să iei ceva cu tine de la Gyor, ce ai transfera la echipa naţională, la viitoarea ta echipă de club?
Am învăţat multe lucruri, le-aş putea pune în practică la prima reprezentativă, la viitoarea mea echipă, dar problema este că nu au venit fetele să îmi spună, trebuie să faci aşa, trebuie să faci asta. Trebuie să mai iei lucruri bune şi de alţii. Eu transmit lucrurile astea, dar depinde şi cum le vede lumea, cum le ia.