Guvernul nu mai are voie să abuzeze economia!

.. Pentru că actualul cadru legislativ permite modificarea Codului fiscal şi a Codului de procedură fiscală mai des decât ar putea anticipa orice contribuabil. Și mai des decât ar fi normal pentru un sistem legislativ stabil și transparent. Pentru că, de-a lungul timpului, pentru Guvernele României, românii au devenit doar niște vaci de muls, prin taxe și impozite. Deși în actuala formă a Codului fiscal este prevăzută o perioadă de timp, promovarea cu șase luni înainte de intrarea în vigoare, aceasta este foarte ambiguă și irelevantă în procesul legislativ curent. Citiți și înțelegeți logica textului de lege, dacă puteți…

ART. 4 Modificarea şi completarea Codului fiscal

(1) Prezentul cod se modifică şi se completează numai prin lege, promovată, de regulă, cu 6 luni înainte de data intrării în vigoare a acesteia.

(2) Orice modificare sau completare la prezentul cod intră în vigoare cu începere din prima zi a anului următor celui în care a fost adoptată prin lege.

Pe ”românește” spus, dacă vrei să faci vreo modificare la Codul fiscal, să introduci o nouă taxă, ai voie să o depui la Parlament doar în primele șase luni ale anului. Din februarie, până în iunie. După aceea, sezonul se încheie. Pentru unii… Deoarece acolo este o expresie cheie: ”de regulă„… Șmecherii legislative… ”Portițe” pentru băieții deștepți din Guvern… Pe de o parte, ordonanțele de urgență intră în vigoare și își fac efectul aproape imediat după adoptarea de către Guvern, așa că degeaba mai ajung, ulterior, la confirmare, în Parlament, pentru că ele încalcă din start condiția de termen din Codul fiscal. Și asta pentru că se abuzează de acel ”de regulă”. Care e un fel de ”eu voi democrație, dar nu pentru căței”… Pentru a înțelege fenomenul, gândiți-vă numai că Guvernul Ponta a ”decretat”, peste noapte, de-a lungul anului 2013, 115 Ordonanțe de Urgență și 35 de taxe noi… Pe de altă parte, după ce au fost depuse la Parlament, proiectele Guvernului și inițiativele parlamentarilor trec prin dezbateri în mai mult de șase luni, uneori și un an, așa că, iarăși, termenul de depunere impus este irelevant. De exemplu, dacă proiectul depus de mine în 25 martie 2014 este adoptat la 15 decembrie 2014, el intră în vigoare la 1 ianuarie anul următor. Adică în 15 zile. În aceste condiţii, este exclusă din start condiţia predictibilităţii, caracteristică oricărei economii funcţionale. În perioada 2009-2013 s-au modificat de peste 150 de ori taxele şi impozitele, creând un mediu bulversant şi total descurajant pentru antreprenori, pentru investitori şi pentru toţi aceia care ar fi tentaţi de dezvoltarea unei afaceri. Și știm, de ani buni, că lipsa de predicitibilitate în domeniul fiscal este principala critică pe care o aduc investitorii, străini sau autohtoni, legislației românești. Dar, îi pasă Guvernului de așa ceva? Ca un blestem, toți cei ce ajung acolo se metamorfozează în perceptori și încep să gândească doar cum să strângă taxe mai eficient, nu cum să îi ajute pe oamenii de afaceri să prospere, pentru a putea să își plătească acele taxe. Un alt aspect esenţial… Performanța managerială presupune o planificare metodică, pe baza cunoașterii pieței și a regulilor existente, dar cum poate fi aceasta posibilă când noi modificăm Codul fiscal la interval de câteva săptămâni?! Performanța legislativă ar trebui să se bazeze pe o mai mare stabilitate a legilor și o valabilitate a lor pe un termen destul de lung pentru a putea fi considerate legi și nu simple idei de moment. Modificarea Codului fiscal prin ordonanţe de urgenţă, necondiţionate de timp şi fără restricţii de aplicabilitate, a devenit de prea mulți ani o practică lejeră, deosebit de periculoasă, mai ales prin prisma faptului că acestea au vizat în principal creşterea numărului de taxe şi impozite. Rezultatul previzibil este fiscalizarea excesivă şi, indirect, transformarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală în organ de aplicare de amenzi, exclusiv. Rolurile de îndrumare şi control au trecut în subsidiar şi, ca atare, este imposibil pentru un operator economic să se conformeze în totalitate şi să fie, realmente, capabil să respecte legea fiscală. Excepţie fac aceia care nu au altceva de făcut decât să studieze zilnic normele în domeniu, pentru a intra în legalitate. Ca urmare, am considerat că se impune completarea Codului fiscal în sensul celor arătate, prin delimitarea clară a competenţelor în materie de modificare a legii fiscale, care să poate fi făcută exclusiv prin lege, fară ”portițe”, interzicându-se explicit Guvernului să mai facă abuz de ordonanțe de urgență în acest domeniu. Am considerat necesară, de asemenea, şi stabilirea unui orizont de timp rezonabil pentru ca noile reglementari să ajungă la cunoștința operatorilor economici, respectiv 6 luni de la publicarea în Monitorul Oficial, perioadă absolut obligatorie indiferent de natura modificărilor. În consecinţă, marți, 25 martie 2014, am depus o propunere legislativă de modificare şi completare a Art. 4 şi 5 din Legea nr 571/2003 privind Codul fiscal, cu următoarea formă:

Articolul 4 Modificarea și completarea Codului fiscal se va modifica și va avea următorul conținut:

(1) Prezentul cod se modifică şi se completează numai prin lege, care va intra în vigoare la 6 luni de la publicarea în Monitorul oficial.

(2) Nu se pot face modificări ale Codului fiscal prin Ordonanță sau Ordonanță de urgență a Guvernului.

Acest proiect a fost asumat de întregul Grup PNL de la Senat și a fost semnat de către 41 de senatori liberali, inclusiv de către Crin Antonescu. Rămâne de văzut dacă guvernul socialist va încerca să pună piedici acestei modificări și dacă va dori să mai facă abuz de ordonanțe de urgență în domeniul fiscal. Sper, însă, că Victor Ponta va înțelege, măcar în ceasul al doisprezecelea, că nu poți construi o economie stabilă pe sloiuri de gheață aflate în continuă mișcare…

COMENTARIUL ESTE ASUMAT DE AUTOR

Abonează-te pentru experiența stiripesurse.ro Premium!