Demograful Vasile Ghețău o demonstrează: 'Argumentul demografic nu pledează pentru creșterea vârstei la pensionare. Dimpotrivă'

Introducere •Vârsta de pensionare și nivelul speranței de viață – contextul european • Speranța de viață, evoluție și nivel în România • Participarea la activitatea economică • Trei remarci finale

1. Introducere

S-au înmulțit în mod surprinzător discuțiile în presă asupra creșterii vârstei la pensionare. Ele au apărut nu pentru că problema este de actualitate la guvern, ci pentru că subiectul poate fi exploatat pentru răfuieli în coaliția de guvernare, inclusiv referitoare la ce și cine a trecut în PNRR unele prevederi asupra pensionării. Vine „rotativa”. Un guraliv domn ministru compătimește  poporul român, declarând, printre altele: „Eu nu înțeleg ce au gândit acei oameni când au trecut aceste aspecte în PNRR, pentru că, cu siguranță, la oameni nu s-au gândit”,  „De ce să schimbăm un lucru bun care funcționează? Nu văd. Doar pentru că unii, din punctul meu de vedere, cei care au scris în PNRR îi urăsc pe cetățenii români? și „…mai întâi trebuie să ne ocupăm de speranța de viață a cetățenilor români si mai ales de speranța de viață sănătoasă, pentru că nu trebuie să punem carul înaintea boilor”.  (Agerpres, 20 martie 2023).  Ca și cum acesta a fost obiectul major și prioritar al guvernanților și clasei politice după anul 1989 – „…speranța de viață a cetățenilor români și mai ales speranța de viață sănătoasă…”.  După treizeci și patru de ani România se află în partea cea mai de jos a clasamentelor europene după nivelul speranței de viață.  Același domn ministru știe însă foarte bine că în anul 2023 nu avem un sistem informatic la Casa de Pensii care să permită elaborarea rapidă a orice fel de statistici și informații asupra pensionarilor și generarea automată a cuponului  de pensie și soluționarea online a problemelor pensiilor comunitare ale românilor stabiliți în străinătate, numărul acestora fiind în creștere rapidă.

Cititorii vor găsi în articol detalii asupra nivelului speranței de viață la vârstele de 60, 65 și 70 ani în țara noastră,  ce se află în spatele valorilor scăzute, cum au evoluat după anul 2000 și măsura în care evoluțiile și nivelul ar putea motiva o majorare a vârstei de pensionare.

1. Vârsta de pensionare și nivelul speranței de viață – contextul european

Vârsta standard de pensionare este în țara noastră de 65 ani la bărbați și de 62 de ani la femei, urmând să ajungă la 63 ani în anul 2030. Unde se află România în context european cu aceste valori?

Figura 1 ne oferă acest cadru pentru anul 2020. O vârstă de pensionare printre cele mai mici la femei și o poziție aproape mediană la bărbați. Se poate remarca dominarea valorilor de 65 și 67 ani, la bărbați în mod deosebit. Valorile cele mai ridicate, de 67 de ani, se află și la bărbați și la femei, în Norvegia, Islanda, Italia și Irlanda. Valorile cele mai mici le găsim în țările ex-comuniste. Intră în această grupă și Austria la femei dar valori nu foarte departe de cele mai scăzute  putem observa în Malta, Belgia, Cipru, Luxemburg și Austria la bărbați și în Malta și Elveția la femei. Acest amestec de țări reliefează diferențe semnificative în legislații și practici naționale asupra pensionării.

Date asupra vârstei la pensionare pe țări publică și Organizația pentru Cooperare Economică și  Dezvoltare (OECD). Spuneam că legislațiile și practicile naționale au destule particularități asupra acestei vârste și omogenizarea în publicarea datelor pe țări nu este o întreprindere facilă. Datele pe anul 2000 ale OECD au unele diferențe față de cele publicate de Eurostat [1]. Sunt publicate vârsta de plecare la pensionare pentru o persoană care intră pe piața muncii la 22 de ani și vârsta efectivă de ieșire din piața muncii.  Eurostat publică date asupra vârstei legale de pensionare. Au fost preferate aceste  date pentru Statele Membre ale Uniunii Europene,  alături de alte date Eurostat folosite în articol.

Plasând alături de valorile vârstei legale de pensionare pe cele ale speranței de viață la vârsta de 65 ani în anul 2019, neafectat de Pandemie, în figura 2, putem vedea unde se află țara noastră în context european și măsura în care există o legătură între  nivelul speranței de viață la vârsta de 65 ani și nivelul vârstei legale de pensionare.

Poziția României la nivelul speranței de viață este dezolantă, alături de pozițiile Bulgariei, Letoniei, Lituaniei și Ungariei la bărbați și  Bulgariei și Ungariei la femei, departe de nivelul mediu al UE-27, fără a mai vorbi de valorile din țările care se află deasupra valorilor medii. Țările ex-comuniste domină grupa țărilor cu valori mici. Există o corespondență între nivelul speranței de viață la vârsta de 65 ani și nivelul vârstei legale de pensionare. Puținele excepții provin din particularități naționale asupra vârstei la pensionare, cazul pozițiilor Austriei și Poloniei la femei. De precizat că sunt țări în care prin prevederi legale vârsta legală de pensionare este  mărită pe măsură ce speranța de viață crește.

O precizare poate fi utilă. Speranța de viață la naștere calculată pentru un an calendaristic indică numărul mediu de ani pe care i-ar trăi un născut viu, băiat și fată, daca generația din care face parte ar avea pe tot parcursul vieții, până la epuizarea ei numerică (dispariția ei), convențional 100 de ani, mortalitatea pe vârste dintr-un an calendaristic. Generația este una ipotetică. În mod similar, speranța de viață la vârsta de 65 ani indică numărul mediu de ani pe care i-ar mai trăi o persoană, bărbat și femeie, care a ajuns la vârsta exactă (aniversare) de 65 de ani din aceeași generație ipotetică și în aceleași condiții.  Instrumentul demografic folosit la determinarea speranței de viață pe vârste este tabela de mortalitate. În forma ei detaliată o tabelă de mortalitate are 9 indicatori pe vârste. Speranța de viață într-un an calendaristic este un indicator ipotetic, menit a conferi ratelor de mortalitate pe vârste din anul respectiv, la bărbați și la femei, o semnificație în termeni de durată a vieții. Durata medie a vieții se determină numai pentru o generație reală, pentru care există rate de mortalitate la toate vârstele, de la 0 la 100 de ani. Este o valoare reală. Ea se poate determina numai după dispariția generației. Cititorul interesat poate găsi mai multe detalii asupra speranței de viață și duratei vieții, deosebiri și asemănări,  în Addendum.

Determinanții nivelului speranței de viață la femei și la bărbați la vârsta de 65 de ani în anul 2019 nu pot diferi față de cei ai speranței de viață la naștere, sunt aceiași factori economici, sociali, culturali, medicali  și de mediu care au contribuit, îndeosebi începând cu  a doua jumătate  a secolului al XX-lea, la reducerea masivă a  mortalității și la progresul continuu al speranței de viață la toate vârstele. Acumulările pozitive în factorii determinanți s-au consolidat în timp cu efecte spectaculoase asupra mortalității și speranței de viață. Cât de corelate sunt valorile speranței de viață la vârsta de 65 ani la femei și la bărbați în țările europene în anul 2019 (neafectat de Pandemie) putem vedea în figura 3.

Diferențele dintre valorile din Europa De Sud, de Vest si de Nord, pe de o parte, și valorile din Europa de Est, pe de altă parte, sunt flagrante. Se poate remarca în primele regiuni, cu valori foarte ridicate, o diferențiere redusă a valorilor la femei ca întindere a nivelului,  fiind mai omogene, pe scara verticală, oscilând în jurul unei speranțe de viață de 22 de ani și o diferențiere mai importantă la bărbați, pe scara orizontală, cu valori plasate între 18 și 20 de ani. Țările din Europa de Est, cu valori considerabil mai mici și la femei și la bărbați, nu au omogenitatea celorlalte țări la valori, ceea ce poate fi expresia unei diferențieri mai mari în nivelul de dezvoltare în aceste țări. Se remarcă, în plus, o anumită distanțare între  Cehia, Polonia, Slovaci, Estonia și Croația, pe de o parte, și Lituania, Letonia, Bulgaria, Ungaria și România, pe de altă parte, nivelul indicatorului fiind mai scăzut în țările din urmă la ambele genuri.

În figura din Anexă cititorii interesați pot observa aproape perfecta  corelație dintre valorile speranței de viață la naștere și la vârsta de 65 ani. Determinări diferențiate nu ar fi putut asigura perfecta corespondență din figură și la bărbați și la femei.

În anul 2019, înaintea Pandemiei,  diferența dintre speranța de viață la vârsta de 65 ani la femei și la bărbați era de 3,5 ani la nivelul populației UE-27. Este expresia supramortalității masculine în ansamblul populației UE.

Putem însă vedea, în figura 4, că în spatele acestui nivel se află diferențe considerabile între țări, în ascensiune, de la 2 la 5,3 ani.  Diferențe între 2 și 3 ani sunt în 10 țări  dezvoltate din Sud, Vest și Nord, în partea stângă a figurii, trecând la câteva țări cu o diferență în jur de 3 ani, din aceleași trei regiuni ale continentului. Cu diferențe mai mari de media UE-27 se plasează țările din Europa de Est, valorile cele mai mari fiind în cele 3 țări baltice, în jur de 5 ani. În aceeași grupă se află însă și Portugalia, Spania, Franța, Finlanda, situație dificil de explicat fără incursiuni în detalii ale pensionării femeilor și bărbaților ori în studiul morbidității și mortalității populației pe cauze de îmbolnăvire si de deces. România, Croația și Slovenia au valori apropiate de medie.

Se cuvine a face observația că diferențele de la vârsta de 65 ani sunt net inferioare  celor de la speranța de viață la naștere a femeilor și bărbaților. Ele sunt plasate în țările UE-27, Elveția, Islanda și Norvegia între 2,3 ani în Norvegia, 2,4 în Olanda, 2,5 ani în Suedia  și 5,2-5,3 ani în Letonia și Lituania, în timp ce la speranța de viață la naștere diferențele sunt între 3,1 ani în Olanda, 3,3 în Suedia, 3,4 în Norvegia și 7,8 ani în Polonia și peste 9 ani în Letona și Lituania. Cum se poate explica o astfel de situație? O ipoteză poate fi avansată. Avem în față două populații având unele caracteristici diferite în ceea ce privește sănătatea. Populația de la vârstele avansate a ajuns la aceste vârste printr-un stil de viață mai favorabil sănătății la vârstele tinere și adulte, de-a lungul vieții, printr-o cultură a sănătății mai  bogată și prin moștenire ereditară (sunt aleși!), un factor care nu trebuie subestimat. S-ar putea să se adauge educația.  Au avut și au un organism mai robust. În populația tânără și adultă aceste caracteristici nu au același grad de răspândire, la populația masculină îndeosebi, intervenind mortalitatea prin boli profesionale în unele sectoare de activitate, efectele consumului de alcool și tabac, accidente rutiere ș. a. Pentru a putea identifica factorii cauzali ar fi nevoie de statistici detaliate ale mortalității pe cauze de deces, vârstă, gen, nivel de educație, ocupații, calitatea mediului, ș.a.

Diferența dintre speranța de viață la vârsta de 65 ani la femei și bărbați are aceeași origine pe care o întâlnim la celelalte vârste, supramortalitatea masculină.  Afirmația este susținută de date, ce-i drept nu recente, sunt greu de accesat, dar vorbim de un indicator foarte stabil în ultimul deceniu.  Din date de arhivă se poate estima  proporția deceselor prin boli ale aparatului circulator în anul 2012 la populația în vârstă de 65 ani și peste – 75 la sută. La populația având vârste mai tinere, 45-49 ani, proporția era de numai 28 la sută (date INS). Mortalitatea prin bolile aparatului circulator nu a scăzut după anul 2012, rămânând la imensul nivel pe care îl are de mai multă vreme, 55 la sută din întreaga mortalitate.

1. Speranța de viață, evoluție și nivel în România

După această plasare a vârstei la pensionare din țara noastră în context european și prezentarea  speranței de viață la vârsta de 65 ani din diverse perspective, situația din țara noastră poate fi acum privită mai detaliat, analizând valorile speranței de viață la vârstele de 60, 65 și 70 de ani din anii 2019-2022, la bărbați și la femei, schimbările survenite, plasarea lor în  perioada de

cvasi-stagnare a creșterii speranței de viață după anul 2013, investigarea mortalității pe cauze de deces responsabile de nivelul scăzut al speranței de viață. Se vor adăuga participarea femeilor și bărbaților la activitatea economică (rate de activitate) și un indicator comparativ la nivelul țărilor din UE-27 asupra  duratei vieții active.

Am văzut în figura 2 poziția dezolantă a României  în Uniunea Europeană la nivelul speranței de viață la vârsta de 65 ani în anul 2019.  Cum a evoluat  indicatorul înainte și după anul 2019 poate fi examinat în figura 5. Trei observații se pot desprinde. După anul 2013 până în anul 2020 indicatorul a manifestat o stagnare la bărbați și un progres minor la femei. Declinul provocat de Pandemie a însemnat un regres de 3,6 ani la femei și 3,8 ani la bărbați. Nivelul din anul 2022 este moderat inferior celui din anul 2019, efectele Pandemiei au fost și sunt încă prezente. Procesul de cvasi-stagnare este prezent și la speranța de viață la naștere, ceea ce arată amploarea schimbării.

Regresul apreciabil din cei doi ani a fost determinat de creșterea bruscă și masivă a deceselor in contextul Pandemiei îndeosebi între vârstele de 65 și 80 de ani și la femei și la bărbați (figura 6).

Creșterea din anul 2000 a fost mai mare decât cea din anul 2021 și la femei și la bărbați, de 30 la sută la ambele populații. Creșterea din anul 2021 (față de anul 2020) a fost  apropiată de cea din anul 2020  (față de anul 2019) la femei – 26 la sută, în timp ce la bărbați a fost inferioară – 19 la  sută. Și evoluția speranței de viață la naștere în anul 2022 poartă  ușor amprenta Pandemiei la bărbați.  Cum a evoluat în timp nivelul diferenței la vârsta de 65 ani încadrată de diferențele de la 60 și 70 de ani, pentru privire comparativă,  putem vedea în figura 7. Desenul curbelor este identic la valori diferite.

Spre deosebire de diferența dintre speranța de viață a femeilor și bărbaților la naștere, în cazul celor trei vârste a existat o creștere a diferenței până în anul 2021, deci și în primul an al pandemiei, prin scădere diferențiată a speranței de viață. Reculul a survenit în al doilea an al Pandemiei și a continuat în anul 2022. Alura continuu ascendentă a diferenței provine din accentuarea supramortalității masculine.

Nivelul scăzut al speranței de viață în România provine din mortalitate excesiv de ridicată, la bărbați îndeosebi. Iar speranțele de reducere a mortalității și de ascensiune a speranței de viață la toate vârstele, inclusiv la cele de pensionare, se află dominant în reducerea mortalității prin bolile aparatului circulator, imensă în țara noastă, după cum se poate vedea în figura 8.

La o proporție a acestei mortalități de 33 la sută din întreaga mortalitate anuală  în populația UE-27, în țara noastră proporția atinge incredibilul nivel de 55 la sută în anul 2021. Comentariile sunt de prisos, când vezi că în jumătate din țările Uniunii ponderea deceselor prin boi ale aparatului circulator este sub 33 la sută, cu valori de 20 și 25 la sută predominând. Îndoielile pe care le-am exprimat în anul 2016 asupra calității datelor asupra mortalității pe cauze de deces și confirmate de un medic anatomopatolog, specialist în stabilirea cauzelor de deces [2], sunt mai mari astăzi, auzind și văzând starea  spitalelor (infecțiile îndeosebi), răspândirea cazurilor de malpraxis, ce se întâmplă în ele și lipsa personalului medical.

4. Participarea la activitatea economică

Figurile 9 și 10 oglindesc, din păcate, realități nefavorabile ale participării populației la activitatea economică. După datele Eurostat, numărul persoanelor active economic în populația în vârstă de 15-49 ani se află pe ultimul loc la femei – 55,3 la sută, alături de Italia cu 55,4. La bărbați rata este mult mai ridicată dar poziția țării noastre este departe de media UE, alături de Croația, Italia, Belgia și Grecia.  Participarea slabă la activitatea economică și la bărbați și la femei, îndeosebi,  este unul din factori care determină performanța economică a țării. Se cuvine a adăuga faptul că această participare are loc într-un context în care rata șomajului este relativ scăzută – 5,7 la sută la bărbați și 4,7 la sută la femei în trimestrul III 2021 [3].

În sfârșit, durata vieții active în context european din figura 10 reflectă și ea realități preocupante de natură economică și socială. La determinarea valorii duratei vieții active se folosesc date asupra participării la activitatea economică, rate de activitate pe sexe și vârste (din Ancheta asupra Forței de Muncă) și date asupra mortalității pe sexe si vârste. Mortalitatea determină durata participării la activitatea economică și impactul ei este foarte mare în țara noastră, după toți indicatorii pe care i-am văzut. Ambii indicatori au însă valori nefavorabile în țara noastră în raport cu celelalte țări din UE-27. Am văzut valorile mici ale speranței de viață la naștere și la vârsta de 65 ani, rata de activitate la populația în vârstă de 15-64 ani la bărbați și la femei. Valorile scăzute și la bărbați și, mai ales, la femei determină nivelul scăzut al duratei de activitate la întreaga populație.

1. Trei remarci finale

Datele asupra speranței de viață la naștere și la vârste apropiate de cele de pensionare din ultimii 10 ani indică o stagnare a nivelului la bărbați și un progres minor la femei. Nivelul din anul 2022 este ușor inferior celui dinaintea Pandemiei. Nu avem repere pentru a putea contura evoluțiile din acest an și din cei care vin. Nu știm acum dacă urmările post-pandemie negative asupra mortalității din anul 2022 își vor pune amprenta și pe evoluțiile viitoare ale mortalității. Stagnarea creșterii speranței de viață la un nivel atât de scăzut cum era cel de acum 10 ani, când s-a instalat schimbarea, ridică semne grave de întrebare. Evoluția se produce în context de creștere spectaculoasă a Produsului Intern Brut pe locuitor. Departe de macroeconomie nu rămâne decât ipoteza potrivit căreia în sofisticata și complexa mașinărie a formării PIB-ului există  componente care nu au nimic  de-a face cu ceea ce numim calitatea vieții și speranța de viață la naștere.  S-au epuizat resursele interne ale societății românești de progres al speranței de viață la naștere, cel mai semnificativ indicator al performanțelor unei țări din perspectiva vieții populației? În acest sumbru context o creștere a vârstei la pensionare nu are suport în realitățile demografice ale țării iar aceste realități sunt oglinda celor economice, sociale, culturale, medicale. Și politice.

Există la Institutul Național de Statistică preocupări de a publica datele asupra mișcării naturale a populației pe luni la un termen mai scurt decât cel actual de 40 de zile, dacă aceste preocupări nu sunt blocate în altă parte. Urmărirea evoluției natalității și mortalității populației reclamă statistici de calitate și publicate prompt în context de profundă criză demografică  ajunsă la dimensiuni dramatice  și afectând în măsură crescândă, posibil iremediabil, viitorul populației țării. Iar acest viitor este viitorul țării. În actuala populație a țării din cele 100 de generații care o compun 33 sunt născute în context de declin al populației. Nu există un precedent în Europa modernă.

Vorbind de pensionare, de pensionari să nu omitem că ei fac parte din populația țării și problemele acesteia sunt și ale lor. Cele 33 de generații la care se vor adăuga în mod automat altele la fel de mici vor ajunge la vârste de pensionare, intrările în populația de pensionari vor fi mai mici după trecerea unor așteptate intrări masive din generațiile 1967-1968 și din alți câțiva ani. „Valul” 1967-1968 nu va fi atât de mare pe cât se pare. Mulți din generațiile 1967-1968 sunt de multă vreme în alte țări și când vor ajunge la vârsta de pensionare în prima jumătate a anilor 2030 vor solicita doar pensii comunitare. Știe Ministerul Muncii câți din cei născuți în anii 1967-1968 au fost și sunt activi economic în țară, pe durate de activitate economică?

R e f e r i n ț e

Institutul Național de Statistică. 2023. Forța de muncă. Șomaj (http://statistici.insse.ro:8077/

tempo-online/#/pages/tables/insse-table.) [3].

Eurostat. 2023. Life table by age and sex (https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/DEMO_MLEXPEC__custom_5417043/default/table?lang=en).

Eurostat. 2023. Statutory pension ages and average ages up to which people want to work, by sex,

February-September 2015 and 2020 (years) (https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=File:Statutory_pension_ages_and_average_ages_up_to_which_people_want_to_work,_by_sex,_February-September_2015_and_2020_(years)_AE2020.png).

Eurostat. 2023. Duration of working life

(lfsi_dwl_a)https://ec.europa.eu/eurostat/cache/metadata/en/lfsi_dwl_a_esms.htm#stat_pres1678715811318).

Eurostat.2023.  Activity rates by sex, age and citizenship (%) [LFSA_ARGAN__custom_5465551]

(https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/LFSA_ARGAN/default/table?lang=en).

Eurostat.2023.  Causes of death – deaths by country of residence and occurrence

[HLTH_CD_ARO__custom_5434674] (https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/HLTH_CD_ARO__custom_5434674/default/table?lang=en).

Ghețău, Vasile. 2016. Revenind la Sănătatea românilor. Sunt corecte datele asupra mortalității

pe cauze pe cauze de deces, Contributors, 20.09.2016. [2]

OECD (2022), OECD Pensions Outlook 2022, OECD Publishing, Paris, https://doi.org/10.1787/20c7f443-en.

(https://www.oecd.org/fr/retraites/oecd-pensions-outlook-23137649.htm) [1].

ANEXA

Addendum

Speranța medie a vieții și durata medie a vieții

Câteva precizări asupra semnificației  speranței de viață la naștere și la o altă vârstă, prezentate în articol,  pot fi utile. Demersul urmat este un pic întortocheat.

Câți ani trăiește în medie un născut viu, băiat și fată, ca valori reale, se poate calcula numai într-o generație reală ajunsă la vârsta de 100 de ani (vârstă convențională) și epuizată numeric. Cunoscând efectivul la naștere al generației și distribuția la toate vârstele a deceselor (pe parcursul celor 100 de ani calendaristici) se poate calcula durata medie a vieții unui născut, băiat și fată). Valoarea este un reală. Instrumentul demografic folosit este tabela de mortalitate (Life Table, Table de mortalité). Nu multe țări au date asupra deceselor la toate  vârstele într-o generație, de la naștere (zero ani)  la 100 de ani.  Valorile duratei medii a vieții în Franța, Suedia și Italia în trei generații (1929, 1930 și 1928) și ale speranței de viață la naștere în aceiași trei ani calendaristici sunt cele din tabelul care urmează. Sunt adăugați alți câțiva indicatori.

Indicatori ai speranței de viață la naștere în trei ani calendaristici și indicatori ai duratei medii a vieții în generațiile din aceiași ani în Franța, Suedia și Italia

Cele trei generații vor împlini 100 de ani în anii 2029, 2030 și 2028, nu sunt deci epuizate numeric. Aveau în anul 2021, vârstele de 92, 91 și 93 ani iar  decesele pentru puținii ani de viață rămași, 8, 9, 7, au putut fi cu suficientă exactitate estimați pentru a avea întregul tablou al mortalității , de 100 de ani , de la nașterea la dispariția  generațiilor

Sunt valori mari, valori mici?  Răspunsul nu este ușor de dat. Să ne gândim că cele trei generații – 1929,1930 și 1928 au trăit, la bărbați, între acești 3 ani (de naștere) și anii (rotunjiți)  1992 în  Franța, 2000 în Suedia și 1987 în Italia iar la femei anii din urmă sunt 2002, 2007 și 1994.  În aceste perioade mortalitatea a fost în regres considerabil prin toate progresele economice, sociale, culturale, medicale din cele trei țări.  Pentru comparație, în Franța, cele două valori sunt mai mari cu 25,3 și 32,2 ani comparativ cu valorile generației 1829. Din păcate, în România statistici  asupra numărului de decese pe ani de vârstă  există doar începând cu anul 1966 iar pe grupe cincinale ce vârstă doar începând cu anul 1956,  o tentativă de elaborare a unor  tabele de mortalitate pe generații nefiind  posibilă acum.  Ajunși în acest punct al prezentării  tabelei de mortalitate pe generații și duratei medii a vieții  câteva întrebări au rațiunea lor.  Ce utilitate poate avea o tabelă de mortalitate care ne arată că durata medie a vieții la băieții și fetele născute în Suedia în anul 1930   A FOST de 69,5 și 76,9 ani? Științific vorbind, valoarea tabelei este un de excepție, asupra modului în care modernizarea Suediei  în secolul trecut și în primele decenii din acest secol  a dus la prelungirea duratei vieții în Suedia, conexiuni putând fi stabilitate între evoluțiile în timp ale unor indicatori economici, sociali, culturali, medicali și felul cum a crescut durata medie a vieții. Această durată o găsim la toate vârstele generației 1930. Cunoașterea acestor conexiuni permite evaluarea impactului dezvoltărilor economice și sociale asupra speranței de viață în zilele noastre. Pe de altă parte, pornind de la tabela de mortalitate pe generații știința demografică a elaborat un instrument de analiză care să ofere o concretizare fie și aproximativă a corespondenței în durată a vieții a celor 100 de rate de mortalitate pe care le avem la bărbați și femei în fiecare an. Acest  instrument este  tabela de mortalitate pe ani calendaristici (de moment). Se admite ipoteza că o generație ipotetică de băieți și fete având fiecare un efectiv standardizat la naștere, în general 100000, va avea la toate vârstele 0-100 de ani probabilitățile de deces dintr-un an calendaristic. Toți indicatorii acestei tabele au conținut identic cu cei din tabela pe generație dar se referă la o generație ipotetica. In felul acesta se estimează speranța de viață la naștere cu datele de mortalitate pe vârste dintr-un an calendaristic. Speranța de viață la naștere în anul 2022 este de 71,6 la bărbați și 79,3 ani la femei. Atât ar trăi un născut viu, băiat și fată, dacă generația ipotetică din care face parte ar trăi pe tot parcursul existenței sale în condițiile mortalității pe vârste din anul 2022. Tabela a fost elaborată de autor și face parte din seria de tabele de mortalitate anuale începând cu anul 1968. Sunt elaborate folosind o aplicație dintr-un pachet de programe al Diviziei de Populație ONU.