Premium
Lupta politică internă din această perioadă ne face să pierdem o oportunitate extraordinară de a transmite un mesaj clar către cetăţenii acestei ţări: cea mai bună cale spre bunăstare şi securitate naţională o reprezintă prezenţa României în Uniunea Europeană. Acesta este un mesaj crucial de transmis în contextul creşterii în intensitate a discursului eurosceptic, pedala fiind apăsată de actuala Putere PSD – ALDE, dar şi având în vedere câteva probleme reale cu care se confruntă UE, cele mai mari fiind lipsa unei viziuni clare şi lipsa leadership-ului politic.
Românii trebuie să ştie că, în cei doisprezece ani de la aderarea ţării noastre la Uniunea Europeană, s-au înregistrat progrese semnificative în ceea ce priveşte atât situaţia socială şi economică, dar şi în ceea ce priveşte funcţionarea instituţională a statului român. În perioada pre – 2007, riscul perpetuării unui regim autoritarist de tip Liviu Dragnea ar fi fost infinit mai mare decât acum. Chiar şi asaltate din toate direcţiile, instituţiile statului român încă rezistă, cu perspectiva ca lucrurile să revină la normal odată cu instalarea unei noi Puteri politice legitime şi care să aibă priorităţile corecte.
Din 2007 şi până acum, PIB-ul României mai mult decât s-a dublat. În 2006, acesta era de 97,7 miliarde de euro, pentru ca, în 2018, să fie de 202 miliarde de euro. Şi asta în condiţiile în care întreaga Europă a traversat cea mai gravă criză economică de după al doilea război mondial. Efectele se văd şi în viaţa de zi cu zi a românilor: salariul mediu net era, în 2006, de 866 de lei, ajungând, în februarie 2019, la 2.933 de lei. Pensia medie era de 374 de lei, pentru ca, acum să fie de 1.181 de lei.
În cei 11 ani de când România a intrat în UE, balanţa financiară netă a României, adică diferenţa dintre sumele primite de la Comisia Europeană şi sumele plătite de noi la bugetul comunitar, a fost de 30,4 miliarde de euro. În ciuda fake-news-urilor promovate de eurosceptici, s-a ajuns la un grad de multiplicare de 6,4 între cât primim de la UE şi cât contribuim.
În timpul guvernării eurosceptice a PSD – ALDE, chiar Comisia Naţională de Prognoză a realizat un scenariu de evoluţie cu privire la ce ar fi însemnat economia românească fără fonduri europene şi ce înseamnă cu fonduri europene. PIB-ul este cu 10,6% mai mare decât ar fi fost în absenţa utilizării fondurilor europene, ca efect net pozitiv, în decursul perioadei 2008-2015. Dacă în perioada 2013-2014 nu s-ar fi absorbit cele peste 6 miliarde de euro, România nu ar fi înregistrat creştere economică. De asemenea, productivitatea muncii, calculată ca raport între valoarea adăugată brută şi ocupare este de 3,1 ori mai mare faţă de scenariul „fără fonduri”. Rata şomajului este cu 3,1 puncte procentuale mai scăzută decât ar fi fost în scenariul „fără fonduri”. Consumul privat este şi el cu 19% mai mare faţă de ipoteza în care nu ar fi fost implementate fondurile europene.
Şi asta nu este tot, între 2007 şi 2017, investiţiile străine directe s-au majorat cu 36 de miliarde de euro (de la 42,5 miliarde de euro, la 78,5 miliarde de euro). Conform datelor (estimărilor) Eurostat, din 2007 până în 2017, românii care trăiesc în străinătate au trimis în ţară 31,7 miliarde de euro. Cu menţiunea că remitenţele au scăzut gradual de la 3,5% din PIB în primul an al intrării în UE la 1,5% din PIB în 2017.
Toate aceste cifre nu pot fi contestate. Ele reprezintă argumente solide că singura şansă înainte pentru România este parcursul european al acestei ţări. De aceea, este important ca, pe 26 mai, românii să refuze validarea discursului eurosceptic promovat de PSD – ALDE. Naţionalismul populist de tip Dragnea – Tăriceanu reprezintă cea mai mare ameninţare la adresa României.
Tema Justiţiei este extrem de importantă, pentru că statul de drept reprezintă unul dintre fundamentele Uniunii Europene. Atunci când am ales să intrăm în UE, am acceptat principii şi valori precum existenţa unei Justiţii independente. Totuşi, este extrem de important ca nu numai această temă să se vadă în perioada următoare, ci şi toate argumentele referitoare la apartenenţa noastră la UE. Poate că falia este trasată în jurul statului de drept de politicieni, când normal şi firesc ar fi ca, odată cu aceste alegeri europarlamentare, să primeze orientarea pro şi anti UE. România nu-şi poate permite luxul de a deveni o ţară eurosceptică şi putem evita acest risc doar dacă îi informăm corect pe oameni.
