Premium
Aderarea Ucrainei, Moldovei, Georgiei și a țărilor din Balcanii de Vest va încuraja dumpingul social intra-european, subliniază reprezentantul european al Stângii Unite. Dacă ar fi inițiată această „mare schimbare”, francezii ar trebui consultați prin referendum
Europa se confruntă cu provocări fără precedent. Un război este la ușile sale de doi ani și un altul, în imediata sa vecinătate, din octombrie 2023. Este supus unei concurențe acerbe și neloiale din toate părțile. Ieșirea dintr-o probabilă recesiune este plătită printr-o inflație ridicată. Are o problemă energetică foarte mare și acumulează întârzieri tehnologice. În același timp, decalajele între țările bogate și cele sărace explodează, iar coeziunea socială se prăbușește, relatează Le Monde citat de Rador Radio România și preluat de stiripesurse.md
În acest context, liderii europeni au accelerat procesul de aderare al Ucrainei, adăugând pe parcurs Moldova și Georgia. Împreună cu țările din Balcanii de Vest (Albania, Bosnia, Macedonia de Nord, Muntenegru, Serbia), lista candidaților include acum opt țări, sau mai mult de... 60 de milioane de locuitori. „Vom finaliza unitatea continentului”, proclamă ei la unison – și este adevărat că sună bine.
Să ne referim la motto-ul european – „Uniți în diversitate”. Va apărea mai multă unitate din acest nou strat de diversitate? Totul sugerează că această extindere va aduce doar opusul. Să ne amintim că extinderea anterioară către țările din Europa Centrală și de Est a modificat profund structura unei construcții concepute inițial doar pentru Europa de Vest.
Demografia țărilor din Est
Centrul de greutate al Uniunii s-a deplasat spre est, în beneficiul Germaniei și în defavoarea Franței și a Europei de Sud. Realizată în paralel cu un euro devalorizat pentru Germania și supraevaluat pentru Franța și Italia, aderarea a unsprezece țări noi a provocat un val de relocări fără precedent, pentru care noi, francezii, am plătit prețul. Vecinul nostru german preluase literalmente economia noilor veniți pentru a-i face subcontractanți ai puternicului său aparat industrial.
În țările din Est, rezultatele sunt mixte. Din punct de vedere economic, succesul este incontestabil – PIB-ul lor a crescut în ritmul exporturilor germane – dar salariile și condițiile sociale rămân mediocre. Acolo, evident, se trăiește mai bine decât în anii ’90, dar salariul minim maghiar sau ceh depășește cu puțin 600 de euro, iar cel al Bulgariei se ridică la abia 400 de euro. În România, venitul mediu este cu 67% mai mic decât venitul mediu francez. Dumpingul social funcționează încă cu viteză maximă în Europa.
Demografia țărilor din Est este marea problemă a extinderii, care nu a oprit tendința de depopulare începută după căderea Zidului. Motivele pentru aceasta sunt multiple, dar printre ele nu putem ignora emigrația masivă către țările bogate pe care extinderea a facilitat-o sau chiar a încurajat-o. În sfârșit, să reamintim că extinderile s-au bazat pe transferuri bugetare vaste.
Dumpingul social intra-european
Franța este un contributor net de 10 miliarde pe an la bugetul UE, în timp ce Polonia primește cu 13 miliarde mai mult decât contribuția sa la bugetul european, România și Ungaria 5 miliarde... Fondurile de coeziune fiind limitate, ele favorizează regiunile sărace din Est în detrimentul regiunilor sărace ale Occidentului. În ceea ce privește utilizarea corectă a acestora, cazurile recente de corupție au aruncat o umbră asupra Ungariei, Slovaciei și Croației.
Ne imaginăm ce s-ar putea întâmpla dacă Ucraina (ceva mai puțin coruptă decât Rusia...), Moldova (unde oligarhii au furat echivalentul a 15% din PIB în 2018) sau Georgia (din care liderii sunt aproape toți pătați de scandaluri răsunătoare) ar accesa fonduri europene.
O nouă extindere, de data aceasta într-un context de declin al Occidentului în general și al Uniunii Europene în special, înseamnă a te expune la rezultate mult mai rele. Nivelul dezvoltării economice și sociale din Ucraina, Moldova și Albania sunt și mai departe de Europa de Vest decât cel din Polonia sau Republica Cehă la începutul secolului. Dumpingul social intra-european va fi doar mai masiv, iar costurile de transfer vor fi amețitoare.
Lovitură de grație pentru agricultura noastră
În ceea ce privește politica agricolă comună (PAC), contribuția va fi absorbită de Ucraina, celălalt gigant agricol al continentului, dar care nu are capacitatea de a contribui la bugetul european. Fermierii noștri ar suferi astfel o dublă pedeapsă. În 2022 și 2023, importurile din Ucraina au destabilizat sectoare întregi (avicol, zahăr, cereale etc.).
Nici cei mai apropiați aliați ai săi, în primul rând Polonia, nu au suportat presiunea. Dacă Ucraina ar beneficia de PAC așa cum este organizată și finanțată astăzi, ar fi lovitura finală pentru agricultura noastră.
A face o Uniune de douăzeci și șapte să funcționeze cu regulile actuale este foarte complicat. La treizeci și șase de membri, ar fi imposibil. Unii au găsit deja soluția: o centralizare a deciziilor la Bruxelles, adică eliminarea suveranității statelor membre și trecerea la votul majoritar pe toate subiectele, inclusiv în ceea ce privește politica externă și apărarea.
În beneficiul Statelor Unite
Dar cine domină politica externă și de apărare a majorității statelor membre? Statele Unite. Europa superextinsă dorită de Ursula von der Leyen nu va fi nici mai unită, nici mai puternică: va fi îngreunată de (și) mai mulți aliați ai Washingtonului. Nu este deloc surprinzător că cetățenii europeni sunt sceptici în ceea ce privește acceptarea atât de rapidă a unui număr mare de țări și oameni noi.
Restabilirea unui aspect de echilibru economic, social și politic între țările membre ar trebui să fie o prioritate pentru a reda puterea proiectului european. Nu numai că acest lucru nu este pe agenda Comisiei, ba chiar, insistând pe extindere, ea semnează sfârșitul acestei perspective de reformă.
Nu trebuie să dăm false semnale: nu se pune problema să punem sub semnul întrebării sprijinul nostru masiv pentru Ucraina – peste 150 de miliarde până în prezent – în fața agresiunii ruse. Dar acest lucru nu implică nicio automatizare a aderării – altfel am fi integrat Bosnia cu mult timp în urmă. În orice caz, francezii vor trebui consultați prin referendum cu privire la această schimbare majoră.
