Premium
Ce au în comun The Economist, Ronald Ingelhart și Marine Le Pen? Suspiciunea față de axa politică tradițională.
Miza acestor alegeri (...) este dacă Franța poate fi în continuare o națiune liberă. (...)Diviziunea (politică, n. red) nu mai este între dreapta și stânga ci între patrioți și globaliști. (...)
Liderii din trecut au ales globalizarea fără reguli. Au spus că va fi bine, s-a dovedit a fi îngrozitor. (...) Globalizarea financiară și globalizarea islamistă se ajută reciproc (...) cele două ideologii vor să îngenuncheze Franța. (Marine Le Pen, discurs electoral, text Reuters în traducere proprie)
Discursul Marinei Le Pen este destul de standard pentru extremistele populiste: Noi (cei mai buni dintre francizezi) versus ei (străinii și trădătorii de neam). Se adaugă o doză de teorie a conspirației și gata. Dar, pe unele teme, cum ar fi irelevanța vechilor axe politice, Le Pen are "acordul" unor voci de calibru intelectual mai mare.
Astfel The Economist descrie noua axă ca un conflict între adepții deschiderii (globaliști) și cei ce doresc să ridice ziduri în calea acesteia (naționaliști, populiști).
Pentru a lupta cu cei ce ridică ziduri va fi nevoie de o retorică mai puternică, politici publice mai îndrăznețe și tactici mai inteligente. (...) Prea mulți prieteni ai globalizării bat în retragere, mormăind lucruri despre "naționalism responsabil". Doar o mână de politicieni - JustinTrudeau în Canada, Emanuel Macron în Franța - au curajul să apere deschiderea. Cei care cred în ea trebuie să lupte ca să o apere.
Tot ei trebuie sa admită, însă, situațiile în care globalizarea nu a funcționat. Comerțul creează mulți pierzători, iar imigrația rapidă poate dezechilibra comunități. Dar cea mai bună metodă de a contracara aceste aspecte (...) este crearea unor politici publice îndrăznețe care să păstreze beneficiile deschiderii dar să ușureze efectele sale secundare. Lăsați bunurile și investițiile să circule singure, dare creați plase de siguranță socială și noi oportunități de muncă (...).
The Economist, așa cum este de așteptat, descrie efectele politice ale globalizării pornind de la factori materiali și economici. O poziție opusă găsim la Ronald F. Inglehart, directorul proiectului Cercetarea Valorilor Lumii (World Values Survey) și Pippa Norris (Harvard’s Kennedy School of Government). Aceștia cred că noua axă politică este o problemă de valori. Mai precis ei nu vorbesc de o axă care să înlocuiască dreapta vs. stânga ci un care să o intersecteze.
CityLab rezumă abordarea celor în paragraful de mai jos (Studiul integral se găsește aici. Observați cum temele de atac ale Marinei le Pen, adică elitele financiare și islamismul sunt destul de similare).
Populismul este determinat de reacția împotriva a două grupuri specifice - cosmopoliții prosperi și educați din mediul urban, care promovează în mod oficial valorile liberale și progresiste, pe de o parte, și imigranții care vorbesc alte limbi și au alte religii, pe de altă parte. Combinația (prezenței) celor două categorii contribuie la creerea și întărirea credinței că normele și valorile tradiționale sunt în curs de a fi eradicate din societățile moderne.
Printre altele, cei doi argumentează că dacă, insecuritatea economică ar fi motorul populismului, atunci partidele populiste ar atrage electorat din grupurile cele mai afectate nu de la grupurile relativ prospere.
Economie sau valori?
Tendința mea este să văd probleme economice și sociale în spatele mișcărilor bazate pe valori. Din acest punct de vedere nu mă deranjează că aceia care sunt mai afectați de sărăcie nu sunt în fruntea populismului. Normal că negrii nu vor vota cu Trump; asta însă nu înseamnă că sunt imuni la populism ... înseamnă că sunt imuni la populismul lui Trump. Și nu trebuie să ne mire lipsa unui populist negru de anvergura lui Trump. The Donald nu înseamnă doar o personalitate debordantă ci și bani și acces media. Numai după ce epoca populistă se va fi încheiat vom putea spune că un grup sau altul a fost cu adevărat imun. Iar votul pro-Trump se corelează destul de bine cu indicatori precum speranța medie de viață și prevalența folosirii de opioide (în familiile care confruntă cu dificultăți).
În plus, știm că nu neapărat starea economică obiectivă scoate oamenii în stradă și la vot. Mai importantă poate fi diferența dintre speranțele din trecut și temerile de astăzi. Votanții lui Trump și votanții Brexit sunt adeseori din "clasa de mijloc muncitoare" care crede că locurile de muncă stabile și bine plătite au dispărut. Teama de viitor, de bătrânețe și de soarta copiilor, dorul după vechea demnitate a muncii îi mână mai mult decât (fix) teama zilei de mâine. Și același mecanism se poate aplica și la categoriile mico-burgheze de care vorbesc Ingelhart și Norris. Înălțimea de la care (riști să) cazi poate fi mai importantă decât adâncimea gropii. Dar tot despre groapă, adică problemele materiale, este vorba.
În sfârșit, știm cel putin un mecanism prin care problemele economice activează valori. Există studii care arată existența în populația generală a unui autoritarsim "blând" care se manifestă printr-o preferință pentru ordine și disciplină în viața personală dar care nu influențează neapărat opțiunile politice. Acest autoritarism, însă, poate fi activat politic dacă subiectul experimentează o frică suficient de intensă. Frica poate fi față de violență, dar poate ține și de situația economică. Interesant, autoritarismul politic nu dispare odată cu dispariția fricii (de fapt nu prea se știe când, cum și dacă mai dispare).
Citiți și: Cum ar putea vota Diaspora la următoarele alegeri parlamentare (despre autoritarism)
Așadar eu, cel puțin, cred ca factorii materiali sunt găina și factori valorici oul. Dar factorii economici și sociali nu explică totul. De exemplu, nu explică de ce avem o ridicare a populismului și anti-globalismului mai degrabă decât un fascism serios. Deci, există destule fenomene pentru care aspectul valoric este esențial.
În România
Dacă ne uităm pe axa valorilor (din nou, diagrama de mai sus) România este confuză. Valorile liberal-cosmopolite ar fi reprezentate de o secțiune semi-oficială a USR și alte secțiuni discrete din alte partide. Coaliția pentru Familie este populistă. Dar, în rest, partidele par caracterizate de un soi de conservatorism mai degrabă pragmatic și non-ideologic.
Dacă privim problema ca una economică ne este mai simplu. Prosperitatea și stabilitatea României depind fundamental la integrarea noastră în lumea globală, mai ales în UE și NATO. Astfel toate partidele parlamentare sunt pro-occidentale din punct de vedere economic. Odată cu deschiderea economică, însă, vine și deschiderea culturală și valorică. Politicienii nu sunt neapărat încântați de această a doua deschidere, dar nu fac din ea o problema de viață și de moarte. În definitiv, este un preț care merită plătit.
În ceea ce privește populația ea este greu de studiat (sondajele de atitudine și valori pot da rezultate contradictorii). În momentul de față Parlamentul este relativ liber de naționalism și populism (în sensul acestui articol). Dar nu este timpul trecut.
Citiți și:
