Învinșii din 16 noiembrie: ce urmează în PSD, UNPR, PC, PPDD

PSD

Chiar dacă reușeste să-și păstreze postul de premier o perioadă, Ponta și-a pierdut autoritatea și îndreptățirea morală în partid și coaliție; a redevenit, inevitabil, tinerelul necopt, aruncat imprudent în luptă, căruia prea i s-a dat nas – și prea a fost lăsat de capul lui.

În PSD urmează, categoric, o revoluție de generație – generația de 50 și 60 de ani va prelua puterea sub coordonarea lui Ion Iliescu. După momentele trumatice din 2005 și 2009, când partidul a pierdut la mustață alegerile, socialiștii și-au asumat un experiment radical de întinerire, menit să sugereze ”modernizarea”. A fost un eșec dureros – alegerile au fost pierdute categoric. Baronii s-au lămurit cum vine treaba cu tinerii.

Pe fondul înfrângerilor din 2009 și 2014, cu tot instrumentarul lor imagologic (Geoană stă despuiat la sauna unui miliardar penal, Ponta soarbe Chivas in Dubai) stânga românească își vădește brusc, mai obscen ca niciodată, caracterul nesănătos și factice: e doar o prosteală televizată, în care niște nomenclaturiști ghiftuiți de lux anunță – plini de importanță și empatie – creșterea cu 10 lei pentru cutare alocație, după care dau fuga la shopping în Paris și Emirate. Una din marile probleme ale stângii românești, după ieșirea din scenă a lui Ion Iliescu, este incapacitatea liderilor acesteia de a-și ține în frâu pulsiunile de țoapă, de mitocan, de neam-prost prea chinuit de sărăcie în anii 80 – și care trebuie neapărat să trăiască bine, îmbelșugat, cu însemnele împlinirii la vedere și cu miliardarii de gât.

Din acest motiv, unicul reper moral pe care PSD îl are în acest moment rămâne tot Iliescu – cel care va avea misiunea de a salva partidul și de această dată, ducându-l în zona unei stângi mai sănătoase: e clar că socialismul jacuzzi și socialismul Cavalli nu mai pot continua. Problema e că va fi foarte greu pentru PSD să facă tranziția între vechiul său profil și noua stângă. Vocile autentice ale noii stângi vin dintr-o zonă intelectuală educată, înainte și după 2000, în jurul nucleelor modernizatoare de la SNPSA, FSPUB, Facultatea de Filosofie. Sunt oameni formați mai degrabă în logica luptei împotriva discriminărilor sexuale (comunitatea LGBT) și a temelor ecologiste (unitisalvăm); unii din ei l-au citit pe Marcuse, alții chiar pe Marx. Nu au șanse de supraviețuire în PSD – Radu Mazăre i-ar amenința cu palme și șuturi dacă mai vorbesc despre drepturile homosexualilor; Nicușor Constantinescu sau Bunea Stancu i-ar plesni de-a dreptul.

E o iluzie să credem că PSD se va moderniza în 2014; e un partid blocat între două opțiuni nefericite; el nu poate fi adus la zi nici de Ion Iliescu – altfel un gorbaciovist de ispravă – nici de belșugul de tip ”oligarhi ruși” din jurul lui Victor Ponta. Categoric, cinstea post-stalinistă a lui Iliescu e preferabilă oricând escapadelor dubaiote ale disco-socialiștilor; dar asta numai ”modernizare” nu se poate numi. Iată de ce PSD se va prabuși în continuare, legic, an după an, cu 2-3 procente, fiind o victimă sigură a votului prin corespondență – pe care va încerca să-l blocheze cât mai mult. Abia când va atinge pragul critic al existenței sale – 25% – un Partid Social Democrat scindat și satul de Opozitie își va asuma, în sfârșit, reforme reale.

PC

Esența vieții politice a Partidului Conservator în ultimii ani a fost farsa alegerilor ”pe propriile picioare”. Să ne amintim:

”Dacă în urmă cu câteva luni, conservatorii spuneau că vor merge singuri la alegerile europarlamentare din acest an, între timp, PC s-a răzgândit. Cel mai probabil, conservatorii vor merge pe aceleași liste cu PSD la alegerile europarlamentare, au declarat surse social-democrate pentru EvZ. Cel care a susținut cel mai mult această variantă este președintele PC, Daniel Constantin pentru că în varianta unei candidaturi pe liste proprii, conservatorii riscă să nu obțină niciun loc în Parlamentul European, situație în care funcția lui Constantin ar fi pusă în pericol. În perioada următoare va fi organizată o întâlnire a filialelor PC, în care acestea ar trebui să solicite liste comune pentru PSD, în așa fel încât decizia să pară că a fost luată la nivelul organizațiilor. În noiembrie, Daniel Constantin anunța că PC va obține 9% la alegerile europarlamentare, pe liste proprii. "Convoc Congresul partidului pentru după alegerile euparlamentare. Sunt convins că putem obţine 9% la aceste alegeri", a afirmat Constantin. (Evenimentul Zilei, 7 ianuarie 2014).

Strategia de supraviețuire a actualei conduceri PC a fost întotdeauna de a bloca orice dezbatere internă invocând o iminentă ”participare pe propriile picioare la următoarele alegeri” – pentru a se suci în ultima clipă și a propune – la cererea colegilor din teritoriu care nu se simt încă pregătiți – o milogeală cleioasă pe lângă Victor Ponta.

Același lucru va fi încercat și după catastrofa din 16 noiembrie: ”Promitem liste proprii la localele din 2016, începem un proces de considare internă, toți parlamentarii actuali trebuie să se regăsească pe liste.”

E însă prea târziu pentru parlamentarii și liderii de filiale PC – au vazut de prea multe ori această comedie și știu că actuala conducere a partidului nu poate duce în Parlament – cu propriile puteri – nici măcar cravata unui deputat. Singurul actor care mai are capacitatea de a negocia influența politică a PC, Dan Voiculescu, o va face doar în condițiile unei noi conduceri a partidului; schimbarea a fost cerută și de Piedone, care se pregătește de o candidatură la Primăria Capitalei din postura de co-președinte PC; schimbarea este așteptată și de parlamentarii conservatori, care și-au irosit deja doi ani de mandat în anonimatul politic la care i-a condamnat supușenia față de PSD. Iată de ce, în cazul PC, vom avea pană în luna februarie un Congres care trebuie să aducă o nouă conducere formațiunii – care altfel se va scinda în beneficiul unui brand nou. Este inevitabil – și corect – ca luna martie să găsească Partidul Conservator cu un presedinte nou, cu potențial politic de 10%, care să ducă acest partid – în Romania și în Europa – în dreapta ideologică la care aparține în mod natural.

UNPR

Marele câștigător socialist al prezidențialelor ratate de Ponta este UNPR. Partidul care a strâns cu seriozitate nemțească pepedediști veleitari și pedeliști fripturiști în ultimii doi ani este astăzi actorul-cheie al Coaliției sau al răsturnării acesteia. Gabi Oprea, altfel aliat recent cu Vadim Tudor, are posibilitatea de a negocia, în sfârșit, poziția de director SRI. Dacă, totuși, Dreapta va refuza să-i ofere o astfel de poziție (refuz decent și probabil), el își va consolida mult poziția în PSD, făcând din UNPR afluxul de sânge roșu cu care Ponta va susține că înlocuiește hemoragia Geoană-Vanghelie-Negoiță. PSD este astăzi condus de triumviratul Ponta-Dragnea-Oprea – și e din ce în ce mai limpede că ultimii doi sunt liderii de facto ai partidului.

PPDD

Prin înfrângerea lui Ponta în 16 noiembrie, Dan Diaconescu și-a jucat ultima șansă de a supraviețui politic: el va intra în curând în închisoare, după o mai mult ca sigură condamnare în instanța finală. Partidul său se va alătura, scindat, celor două mari blocuri politice (PNL și PSD) pe filierele Fenechiu și Mincă. Mincă, recent exclusă, va canaliza ultimii pepedediști anti-ciocoi către PSD-UNPR; Fenechiu, cu pepedediștii lucrului bine făcut – de obicei ardeleni – va ranforsa dreapta liberală.