Adriana Săftoiu: Adică, pentru dosarele pe extern, ar trebui ca Pleșu să îți spună ție ce conține dosarul și tu să îi prezinți Președintelui, nu consilierul în cauză?
Elena Udrea: Da, e o variantă.
Asta era miza Elenei Udrea. Să îndepărteze orice sursă de influență la Băsescu. Să rămînă doar ea. Să-l controleze total pe Președinte, toate informațiile să treacă pe la ea. Dealtfel, din exact aceleași motive Udrea s-a certat cu Coldea și conducerea SRI. O spune chiar ea. Voia ca nimeni să nu aibă acces direct la președinte, niciun dosar, nicio informație să nu ajungă la el fără a trece înainte pe la ea. Ea trebuia să fie singura care să aibă acces direct la Președinte, să fie singura legătură dintre Președinte și lumea de afară. Realitatea Președintelui trebuia să arate așa cum o înfățișa Elena Udrea.
Pentru Udrea periculoși erau oamenii inteligenți (vezi Pleșu, A. Săftoiu și alții) și oamenii informați (Coldea, conducerile celor două servicii etc) și vechii colaboratori din partid (vechii pediști). Erau periculoși toți cei care aveau ceva de oferit Președintelui (soluții, sfaturi, informații, influență, susținerea structurilor de partid, putere financiară, mediatică etc) și care, rînd pe rînd, au fost îndepărtați de la puterea politică, economică sau mediatică.
În același timp, Udrea voia să aibă acces la informații secrete la care doar Președintele are acces, informații știute doar de conducerile serviciilor secrete. Informații despr rețele politice, informative și de afaceri care o puteau ajuta în lupta în lupta cu concurența politico-economică. Dacă deținătorii informațiilor ajungeau direct la Președinte, influența acestora asupra Președintelui ar fi crescut, Elena Udrea nu ar fi aflat în timp util informații despre concurență și nu ar fi avut timp să-și pună în gardă rețeaua despre posibile acțiuni ale serviciilor și justiției care ar amenința rețeaua. Îi era teamă și că la Traian Băsescu să ajungă și informații despre ea fără ca ea să știe. Aceste informații ar fi putut amenința poziția Elenei Udrea în raport cu Președintele.
La final, lîngă Președintele Băsescu au rămas doar cei controlați de Elena Udrea. Doar cei care îi dădeau ei raportul și care depindeau de ea financiar sau în alt mod, ajunși în anturajul Președintelui prin intermediul Elenei Udrea. De la consilieri la intelectuali, de la lideri de partid la moguli media, de la finanțatori la jurnaliști.
Prin Băsescu Udrea trebuia să preia totul. Acesta era planul ei. Acesta era și planul lui Băsescu. În 2011 Udrea trebuia să preia conducerea PDL. Nu s-a putut, după gafa majoră cu desființarea sectoarelor Capitalei, cînd a anunțat un referendum pe care l-ar fi pierdut catastrofal dacă nu intervenea Băsescu și nu-i cerea să renunțe la idee. Trebuia să fie prim ministru însă totul s-a năruit după ianuarie 2012. Băsescu a reușit totuși atunci, după o scurt interregnum cu MRU, să pună premier un personaj din anturajul Doamnei, pe Victor Ponta. Udrea trebuia să fie președintele PDL apoi prim ministru și chiar Președintele României. Nu a făcut un secret din aceste ambiții. Dar nu o lăsau oamenii răi. Iar președinția lui Băsescu s-a transformat într-o luptă a acestuia cu obstacolele în calea fericirii Elenei. Din poziția de Președinte al României, Băsescu nu a făcut altceva decît să se lupte cu inamicii sau competiția Elenei Udrea, cu toți cei care nu o recunoșteau de lider absolut, de amantă a poporului, că mamă nu poate, că-și strică silueta.
La un moment dat însă, pe filiera serviciilor și a altor surse utilizate de ambasadă, americanii a fost puși în gardă și au ridicat DEFCON-ul în ceea ce privește România. De aici și ura lui Băsescu față de americani, servicii și ”lingătorii de clanțe”. Americanii și-au dat seama că Elena Udrea devine o vulnerabilitate majoră a României și au decis să se implice în scoaterea Doamnei din scenă. Caracatița corupției care stătea nu la masă cu Președintele ci în pat avea conexiuni peste tot, Rusia including și devenea o breșă majoră în apărarea țării care găzduia Scutul Antirachetă. Grupările mafiei politico-economice sînt o vulnerabilitate strategică majoră chiar dacă nu au legături cu Rusia. Dacă au însă legături cu Rusia, lucrurile se complică grav. În 2011-2012 Traian Băsescu își pierduse complet măsura și busola iar Elena Udrea devenise cel mai puternic om în stat.
De reținut și fraza Adrianei Săftoiu cînd povestește întîlnirea din pub cu Elena Udrea și Traian Băsescu: ”Beau berea și mă uit la șemineul din spatele lor”. În mod normal, la o masă, indiferent unde e, în biroul Președintelui, la ședință sau la pub/restaturant, Președintele stă de o parte a mesei, consilierii stau față în față cu el, de cealaltă parte. Cu atît mai mult în cazul de față, cînd avem de-a face cu un domn și două doamne. Domnul stă de o parte a mesei, doamnele de cealaltă. Or, în cazul ăsta, Elena Udrea și Traian Băsescu stau amîndoi de o parte a mesei iar Adriana Săftoiu stă față în față cu ei, de cealaltă parte. Cam astea erau relațiile la Cotroceni. Cuplul Regal, Țuțu și Duduca, și restul lumii.