Subscription modal logo Premium

Abonează-te pentru experiența stiripesurse.ro Premium!

  • cea mai rapidă sursă de informații și știri
  • experiența premium fără reclame sau întreruperi
  • în fiecare zi,cele mai noi știri, exclusivități și breaking news
DESCARCĂ APLICAȚIA: iTunes app Android app on Google Play
NOU! Citește stiripesurse.ro
 

Miza Elenei Udrea. De ce o deranjau Pleșu, Adriana Săftoiu și Coldea.

Adriana Săftoiu: Adică, pentru dosarele pe extern, ar trebui ca Pleșu să îți spună ție ce conține dosarul și tu să îi prezinți Președintelui, nu consilierul în cauză?

Elena Udrea: Da, e o variantă.

Asta era miza Elenei Udrea. Să îndepărteze orice sursă de influență la Băsescu. Să rămînă doar ea. Să-l controleze total pe Președinte, toate informațiile să treacă pe la ea. Dealtfel, din exact aceleași motive Udrea s-a certat cu Coldea și conducerea SRI. O spune chiar ea. Voia ca nimeni să nu aibă acces direct la președinte, niciun dosar, nicio informație să nu ajungă la el fără a trece înainte pe la ea. Ea trebuia să fie singura care să aibă acces direct la Președinte, să fie singura legătură dintre Președinte și lumea de afară. Realitatea Președintelui trebuia să arate așa cum o înfățișa Elena Udrea.

Pentru Udrea periculoși erau oamenii inteligenți (vezi Pleșu, A. Săftoiu și alții) și oamenii informați (Coldea, conducerile celor două servicii etc) și vechii colaboratori din partid (vechii pediști). Erau periculoși toți cei care aveau ceva de oferit Președintelui (soluții, sfaturi, informații, influență, susținerea structurilor de partid, putere financiară, mediatică etc) și care, rînd pe rînd, au fost îndepărtați de la puterea politică, economică sau mediatică.

În același timp, Udrea voia să aibă acces la informații secrete la care doar Președintele are acces, informații știute doar de conducerile serviciilor secrete. Informații despr rețele politice, informative și de afaceri care o puteau ajuta în lupta în lupta cu concurența politico-economică. Dacă deținătorii informațiilor ajungeau direct la Președinte, influența acestora asupra Președintelui ar fi crescut, Elena Udrea nu ar fi aflat în timp util informații despre concurență și nu ar fi avut timp să-și pună în gardă rețeaua despre posibile acțiuni ale serviciilor și justiției care ar amenința rețeaua. Îi  era teamă și că la Traian Băsescu să ajungă și informații despre ea fără ca ea să știe. Aceste informații ar fi putut amenința poziția Elenei Udrea în raport cu Președintele.

La final, lîngă Președintele Băsescu au rămas doar cei controlați de Elena Udrea. Doar cei care îi dădeau ei raportul și care depindeau de ea financiar sau în alt mod, ajunși în anturajul Președintelui prin intermediul Elenei Udrea. De la consilieri la intelectuali, de la lideri de partid la moguli media, de la finanțatori la jurnaliști.

Prin Băsescu Udrea trebuia să preia totul. Acesta era planul ei. Acesta era și planul lui Băsescu. În 2011 Udrea trebuia să preia conducerea PDL. Nu s-a putut, după gafa majoră cu desființarea sectoarelor Capitalei, cînd a anunțat un referendum pe care l-ar fi pierdut catastrofal dacă nu intervenea Băsescu și nu-i cerea să renunțe la idee. Trebuia să fie prim ministru însă totul s-a năruit după ianuarie 2012. Băsescu a reușit totuși atunci, după o scurt interregnum cu MRU, să pună premier un personaj din anturajul Doamnei, pe Victor Ponta. Udrea trebuia să fie președintele PDL apoi prim ministru și chiar Președintele României. Nu a făcut un secret din aceste ambiții. Dar nu o lăsau oamenii răi. Iar președinția lui Băsescu s-a transformat într-o luptă a acestuia cu obstacolele în calea fericirii Elenei. Din poziția de Președinte al României, Băsescu nu a făcut altceva decît să se lupte cu inamicii sau competiția Elenei Udrea, cu toți cei care nu o recunoșteau de lider absolut, de amantă a poporului, că mamă nu poate, că-și strică silueta.

La un moment dat însă, pe filiera serviciilor și a altor surse utilizate de ambasadă, americanii a fost puși în gardă și au ridicat DEFCON-ul în ceea ce privește România. De aici și ura lui Băsescu față de americani, servicii și ”lingătorii de clanțe”. Americanii și-au dat seama că Elena Udrea devine o vulnerabilitate majoră a României și au decis să se implice în scoaterea Doamnei din scenă. Caracatița corupției care stătea nu la masă cu Președintele ci în pat avea conexiuni peste tot, Rusia including și devenea o breșă majoră în apărarea țării care găzduia Scutul Antirachetă. Grupările mafiei politico-economice sînt o vulnerabilitate strategică majoră chiar dacă nu au legături cu Rusia. Dacă au însă legături cu Rusia, lucrurile se complică grav. În 2011-2012 Traian Băsescu își pierduse complet măsura și busola iar Elena Udrea devenise cel mai puternic om în stat.

De reținut și fraza Adrianei Săftoiu cînd povestește întîlnirea din pub cu Elena Udrea și Traian Băsescu: ”Beau berea și mă uit la șemineul din spatele lor”. În mod normal, la o masă, indiferent unde e, în biroul Președintelui, la ședință sau la pub/restaturant, Președintele stă de o parte a mesei, consilierii stau față în față cu el, de cealaltă parte. Cu atît mai mult în cazul de față, cînd avem de-a face cu un domn și două doamne. Domnul stă de o parte a mesei, doamnele de cealaltă. Or, în cazul ăsta, Elena Udrea și Traian Băsescu stau amîndoi de o parte a mesei iar Adriana Săftoiu stă față în față cu ei, de cealaltă parte. Cam astea erau relațiile la Cotroceni. Cuplul Regal, Țuțu și Duduca, și restul lumii.

”Ajungem la el (Băsescu n.m) în apartament. Ușor indispus, ne întreabă dacă vrem un whisky. Îi propun să ieșim mai degrabă la un pub cu toată echipa. ”Care echipă?” întreabă. Simt răutatea din ton și îi răspund: ”Eu, Andrei, Elena, cine mai considerați dumneavoastră.” Mă privește pieziș: ”Voi nu funcționați ca o echipă, că pe Elena nu o considerați în echipă și faceți tot ca să o compromiteți.” Andrei (Pleșu n.m.) așază paharul și îl întreabă ce vrea să spună. Traian Băsescu se întoarce cu spatele, face un gest plictisit cu mîna și se îndreaptă spre dormitor. Andrei se întoarce spre mine și îmi spune că refuză să meargă. Nu e un moment să negociez nimic. Pleacă și mă roagă să îl scuz eu. ”Unde e Andrei?” ”A plecat”, spun. Nu îmi cere nicio explicație. O sună pe Elena Udrea să coboare în lobby. Ne îndreptăm toți trei spre un pub, situat în Piața Primăriei, unul dintre puținele unde se mai putea fuma. Fiecare comandă o bere. Începe o discuție dură despre toată echipa, care nu o ajută pe Elena să se integreze, despre cum ne dăm noi superiori, deștepți și atotștiutori. După o jumătate de pahar de bere, simt că e cazul să intervin. De fapt, care e problema? Ce ar trebui să facem ca să o integrăm? Elena, ca șef al Cancelariei, ar trebui să gestioneze întreaga agendă, fiecare dintre noi ar trebui să-i raportăm ei ce e de făcut și ea să păstreze legătura direct cu Președintele. ”Nu putem să intrăm toți la Președinte” e opinia Elenei. În afară de consilierii prezidențiali, cinci la număr, nu prea mai au acces alți funcționari din instituție în cabinet. Încerc să exemplific. ”Adică, pentru dosarele pe extern, ar trebui ca Pleșu să îți spună ție ce conține dosarul și tu să îi prezinți Președintelui, nu consilierul în cauză?” ”Da, e o variantă” îmi răspunde. ”Aceste dosare presupun discuții, întrebări, analize și cred că fiecare dintre noi trebuie să facă asta pe domeniul lui, fără intermediari” combat eu această variantă.
Ca și cum despre mine e vorba, Elena mă asigură că îmi recunoaște meritele și că eu sînt greu de înlocuit, cînd vine vorba de relația cu presa. Simt sarcasmul. Beau berea și mă uit la șemineul din spatele lor. Era doar cu cîteva luni înainte ca Andrei Pleșu să abandoneze primul echipa.” Cronică de Cotroceni, Adriana Săftoiu.

 

COMENTARIUL ESTE ASUMAT DE AUTOR
ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Fii la curent cu cele mai noi stiri.

Urmărește stiripesurse.ro pe Facebook

×
NEWSLETTER

Nu uitaţi să daţi "Like". În felul acesta nu veţi rata cele mai importante ştiri.