Premium
Violenţele Jandarmeriei împotriva protestatarilor la mitingul Diasporei din 10 august au rămas, până la acest moment, fără un rezultat palpabil. Dincolo de o creştere greu cuantificabilă a tensiunii la nivelul societăţii româneşti şi de o efervescenţă mediatică, motivată parţial şi de vidul de subiecte specific perioadei concediilor de vară, status quo-ul a rămas acelaşi. În fapt, asistăm la o banalizare a marasmului cotidian în care se zbate această ţară şi o disoluţie instituţională sistemică.
S-a ajuns în punctul în care Dragnea şi echipa de sceleraţi PSD aflaţi în fruntea statului pot să comande gazarea, schilodirea şi batjocorirea a peste 100.000 de oameni, pentru ca, apoi, dând dovadă de un tupeu demn de tartori din focurile Iadului, să poată să se prezinte drept victime. Şi tot ei, prin vocea unui ciocoi îmbătrânit în rele cum este Dan Nica, să solicite comisie de anchetă parlamentară pentru evenimentele reprobabile din 10 august.
Avem imaginea unui Preşedinte mult prea pasiv, a unei Opoziţii divizate, lipsite de legitimitate şi viziune, şi a mai sus-numitei disoluţii instituţionale.
Şeful statului putea şi trebuia să convoace CSAT-ul. În felul acesta, am fi aflat imediat cum s-au luat deciziile la vârful MAI şi al Jandarmeriei. Nu am mai fi bâjbâit, am fi ştiut exact ce cunoaşteau serviciile secrete şi felul în care comanda politică s-a transformat în represiune armată. Dorinţa Preşedintelui Klaus Iohannis, poate legitimă într-un altfel de context decât cel al violenţelor, de a câştiga capital electoral, prezentându-se drept singura opţiune critică la adresa PSD, dovedeşte cinism şi, într-o oarecare măsură, sugerează limitele unui şef de stat care a ales, până acum, calea umbrelor în detrimentul jocului politic la vedere. Să o laşi pe doamna Carmen Dan să-şi expună necontestată aşa-zisul raport privind evenimentele din 10 august creează o oportunitate de aur pentru Propaganda Puterii.
Opoziţia a comunicat pe multe voci, niciuna însă credibilă pe de-a-ntregul. De parcă fiecare voia să mai obţină două voturi în plus sau să se prezinte mai deştept decât celălalt. În loc să înţeleagă gravitatea colosală a momentului trăit de toţi cei care am fost în Piaţa Victoriei când jandarmii i-au atacat pe români, fiecare lider al Opoziţiei a aruncat câte o piatră în baltă în speranţa că valurile sale vor fi cele mai mari. Numai că, stupoare, niciunul nu pare să treacă sticla. Şi aici e problema: nu pare să existe un lider al Opoziţiei care să spargă norii atunci când e nevoie.
Pentru că a venit vorba de Opoziţie, în calitate de deputat al PMP, îmi exprim şi eu dezideratul că, la un moment dat, dincolo de acest război de profilare individuală, resursele fiecărui partid care nu este pe orbita PSD vor fi unite. Dar sper că nu oricum, nu prea târziu şi nu la vrac, ca şi când simpla unitate a PNL – PMP – USR – MRÎ şi ce alte forţe ar mai fi va rezolva situaţia. Dacă nu există principii şi valori bine definite, dacă nu există un plan clar, simpla disperare că PSD – ALDE ar putea câştiga în 2019 sau 2020 nu va fi suficientă. S-a văzut deja asta în 2012 sau 2016. O umbrelă comună nu rezolvă situaţia dacă ne confruntăm cu un taifun când ploaia bate din toate direcţiile.
Nu în ultimul rând, disoluţia instituţională este cea mai gravă concluzie pe care o putem trage în urma celor aproape două săptămâni trecute de la momentul 10 august. Instituţiile care trebuiau să facă lumină, în frunte cu Parchetul, au reliefat lipsa procedurilor şi a curajului. Pare că, de când cu mazilirea doamnei Koveşi, care are păcatele sale, toţi au devenit nişte moluşte nevertebrate cărora le este frică şi de propria umbră, pentru a nu-i împărtăşi soarta. Avocatul Poporului tace şi el ca o purcică suită în copac de frică să nu-l mânie pe tatăl porcarului de Teleorman rămas fără efectivele de suine odată cu apariţia pestei porcine africane. SRI se ascunde în spatele unor mesaje criptice şi neangajante, jucând mereu la alibi. Asta în timp ce Parlamentul este blocat deopotrivă de puterea emanată de Dragnea, dar şi de sfânta vacanţă de vară. Nu în ultimul rând, Poliţia, ai căror reprezentanţi nu încetează să inducă subliminal ideea că ei nu sunt acelaşi lucru cu Jandarmeria, nu a fost în stare să găsească arma sustrasă la mitingul din 10 august.
Toate acestea dau imaginea unei ţări aflate pe buza prăpastiei, aproape să devină un sanatoriu pentru propriii cetăţeni. O ţară în care speranţa moare, fiind sufocată atât de avântul unei Puteri corupte, dar şi de neputinţa cronică a celor care au fost mandataţi să i se opună. Şi peste toate se aşază clivajul uriaş generat în rândul societăţii de politicieni, care au preferat, pentru voturi, să-i asmută pe români împotriva românilor.
