DESCARCĂ APLICAȚIA: iTunes app Android app on Google Play Windows Phone Store
CELE MAI NOI ȘTIRI ȘI ALERTE BREAKING NEWS: ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Singurătatea lui Liviu Dragnea și infantilizarea Jandarmeriei Române

Inquam Photos/ Octav Ganea
Liviu Dragnea

Nu poți exercita puterea de unul singur.

Am discutat în mai multe articole despre boicot ca forma cea mai eficientă de rezistență în România din 2012 până astăzi. Boicot nu doar în sensul clasic care, de obicei, necesită coalizarea unor mase mari de indivizi care fiecare are puțină putere. Ci boicot prin orice gest al unei persoane sau autorități care refuză să mai îndeplinească rolul așteptat de la ea. Așteptat de către cine? De către PSD, Liviu Dragnea și, în acest context, structurile de forță ale Statului.

Am scris despre gestul Procuraturii de a se autosesiza în anchetarea colegilor militari. Am scris și despre gestul bisericii ortodoxe române care a sugerat că nu va gira a continuarea violențelor.

Citiți și: Democrația suntem noi. De ce 10 august nu este un prim pas către erdoganizare (OPINIE)

Dar boicotul nu se oprește aici. Ecaterina Andronescu a dat o serie de declarații împotriva liderului de partid sfidând astfel interdicțiile formale și informale. Este drept că doamna Andronescu nu mai este demult o putere în PSD. Dar ea poate fi un exemplu pentru alții prin vizibilitatea pe care încă o are. Întrucâtva, se pare că exemplul a fost și urmat. Conform unor multor surse reflectate în presă, s-a încercat în interiorul partidului o mobilizare liderilor județeni împotriva dnei Andronescu și aceștia au refuzat

Citiți și: SURSE - Dragnea și Neacșu au înroșit telefoanele în PSD: liderii de organizații nu respectă ordinele liderului PSD

În paralel, dar poate mai puțin perceptibil, există și o formă de boicot împotriva Jandarmeriei. Acest boicot, cel puțin la suprafață, pare să fie dictat de incompetența comunicațională a instituției în a oferi populației ceva care să semene a narațiune rezonabilă. Cum Jandarmeria lipsește de la apel, golul comunicațional este umplut de alții.

Astfel, comandantul brigăzii speciale Vlad Țepeș, colonelul Cătălin-Răzvan Paraschiv, cunoscut și ca bărbatul în alb, a dat interviu de o oră. În acesta, printre altele, a căutat să spele de păcate pe cât se poate proprii oameni. Făcând asta, comandantul a încălcat disciplina comunicațională boicotând rolul său în structuri. Dar, undeva pe la începutul interviului, vedem cu, printre rânduri, el se distanțează și de Partidul Social democrat sugerând că, în trecut, a fost supus unor șicane sau persecuții. Declarația, deși interesantă, a trecut neobservată.

Revenind la Parchetul Militar, acesta, după ce a început ancheta, este cumva și în situația să facă comunicarea de criză în locul Jandarmeriei Române. Instituția a publicat lista de arme și muniții folosite. Ceea ce, desigur, este o informație de interes public. Dar nu este genul de informații pe care le dau parchetele în mod normal. Dimpotrivă, prin construcție, aceste instituții sunt mai degrabă înclinate să menține secretul pentru a nu impieta asupra procesului penal iar eventualele scurgeri se fac de către procurori individuali și nu de la pupitrul instituțional.

În sfârșit, poate cea mai amuzantă situație este aceea dintre Raed Arafat și Jandarmeria Română.

Domnul Arafat a dat un mesaj prin care asigura publicul că, dacă nu au suferit deja simptome vizibile în urma expunerii la gazele iritante/lacrimogene, nu mai are sens să se prezinte la doctor încărcând astfel sistemul de urgență. În urma reacțiilor publice, uneori destul de critice, doctorul Arafat a revenit cu precizări. Acesta ne-a asigurat că, înainte de a ieși în public, nu numai că a analizat informațiile puse la îndemână de către Jandarmerie, ci s-a și consultat personal cu un important medic american cu care a coroborat informațiile. Vedem astfel o situație în care cel mai important comunicator al statului român pe teme de sănătate recunoaște în mod public că nu are încredere deplină în datele oferite de către Jandarmeria Română. Insulta discretă aceste afirmații este întărită de faptul că de obicei doctorul Arafat predică o credință fermă în protocoalele instituționale în defavoarea improvizațiilor profesionale.

Ce importanță au toate acestea?

Atunci când o putere este solidă, așa cum este cea a PSD, când se bazează pe cea mai bună mașină politică, pe scoruri electorale bune și pe o intenție de vot acceptabilă în sondaje, prăbușirea lor nu are un caracter de luptă epică. Este suficient să ne uităm rapid la politica românească pentru ca să vedem că nu există un adversar pe măsura PSD care ar putea să provoace acestuia daune de imaginile atât de puternice încât să îl convingă, până la urmă, să accepte compromisuri.

PSD își creează daune singur de aceea procesul de damange control prin negociere externă este inutil.

De aceea, căderea unei puteri de dimensiunea PSD se manifestă prin gesturile mici, prin acei oameni care sunt relativ la marginea sistemului și care, fiecare din poziția de putere pe care o are, refuză să mai gireze puterea centrală. Dacă, teoretic, toate aceste rotițe refuză să se învârtă, atunci puterea încetează pur și simplu să mai existe. Dar nu se ajunge niciodată până acolo. Fiecare rotiță care se separă atrage (sau nu) altă rotiță care se separă și ea. Când valul este suficient de mare, atunci aceia care au rămas cu putere reală de decizie în sistem se predau singuri pentru a salva ce se mai poate salva. Așa a căzut „regimul Băsescu” în 2012 înainte de alegerile la termen. Așa va cădea – dacă va cădea! – și regimul Dragnea.

 

ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Fii la curent cu cele mai noi stiri.

Urmărește stiripesurse.ro pe Facebook

×
NEWSLETTER

Nu uitaţi să daţi "Like". În felul acesta nu veţi rata cele mai importante ştiri.