Premium
Variola maimuței este o zoonoză silvatică cu infecții umane incidentale care apar de obicei în zonele împădurite din Africa Centrală și de Vest. Este cauzată de virusul monkeypox, care aparține familiei orthopoxvirus. Variola maimuței poate fi transmisă prin expunere la picături prin intermediul picăturilor mari respirate și prin contactul cu leziuni cutanate infectate sau cu materiale contaminate. Perioada de incubație a variolei maimuței este de obicei cuprinsă între 6 și 13 zile, dar poate varia între 5 și 21 de zile. Boala este adesea autolimitată, simptomele rezolvându-se de obicei spontan în termen de 14 până la 21 de zile. Simptomele pot fi ușoare sau severe, iar leziunile pot fi foarte pruriginoase sau dureroase. Originea animală rămâne necunoscută, deși este probabil vorba despre rozătoare. Contactul cu animale vii și moarte prin vânătoare și consumul de vânat sălbatic sau de carne de vânat sunt factori de risc cunoscuți, informează who.int.
Cazurile mai ușoare de monkeypox pot trece neobservate și reprezintă un risc de transmitere de la persoană la persoană. Este probabil să existe o imunitate redusă la infecție la cei care călătoresc sau sunt expuși în alt mod, deoarece boala endemică este în mod normal limitată geografic la anumite părți din Africa de Vest și Centrală.
Din punct de vedere istoric, vaccinarea împotriva variolei s-a dovedit a fi protectoare împotriva variolei maimuței. Deși un vaccin (MVA-BN) și un tratament specific (tecovirimat) au fost aprobate pentru variola maimuțelor, în 2019 și, respectiv, 2022, aceste contramăsuri nu sunt încă disponibile pe scară largă, iar populațiile din întreaga lume cu vârsta sub 40 sau 50 de ani nu mai beneficiază de protecția oferită de programele anterioare de vaccinare împotriva variolei.
Autoritățile sanitare din Regatul Unit au înființat o echipă de gestionare a incidentelor pentru a coordona activitățile extinse de depistare a contacților, care se desfășoară în prezent în mediile de îngrijire a sănătății și în comunitate pentru cei care au avut contact cu cazurile confirmate. Contactele sunt evaluate în funcție de nivelul lor de expunere și sunt urmărite prin supraveghere activă sau pasivă timp de 21 de zile de la data ultimei expuneri la un caz. Contactelor cu risc mai ridicat li se oferă vaccinarea.
De asemenea, se efectuează o investigație detaliată de urmărire a contacților din urmă pentru a determina calea probabilă de contaminare și pentru a stabili dacă există alte lanțuri de transmitere în Regatul Unit pentru toate cazurile. Contactele sexuale și locurile vizitate (de exemplu, saune, baruri și cluburi) sunt investigate în mod activ pentru cele patru cazuri de GBMSM.
