Premium
Rusia stia de la bun început ca sistemele de supraveghere aeriana si cosmica ale NATO sunt în masura sa monitorizeze întreaga activitate a avioanelor militare ruse bazate în Siria. Prin avioanele de cercetare americane RC135, cele britanice Sentinel R1, aeronavele AWACS si dronele ( avioanele de cercetare fara pilot ) Predator, dislocate la granitele Siriei, se puteau intercepta : traficul radio în retelele rusesti, numarul si tipul aeronavelor, traiectul de zbor, tipul de arme folosite, tintele vizate din rîndul gruparilor rebelile si locatia lor. Mai ales ca multe din gruparile rebele din Siria sunt înarmate si sprijinite de SUA si exista posibilitatea avertizarii lor în timp operativ.
Mass media a prezentat pe larg tipurile de bombardiere rusesti care actioneaza în Siria, armamentul cu care sunt dotate si rezultatele loviturilor lor aeriene. Cele mai sofisticate ”arme secrete” ale rusilor, cele cu ajutorul carora au cîstigat suprematia, în ceea ce priveste razboiul radio-electronic (Electronic warfare -EW), au ramas învaluite în mister. Învaluit în mister a ramas si redutabilul sistem rusesc de culegere si prelucrare a informatiilor. Ambele categorii de arme constiuind complexul automatizat C4I (Comanda, Control, Comunicatii, Computere, Informatii si Interoperabilitate) pe care rusi si l-au creat în Siria. Cu ajutorul caruia identifica tintele de bombardat, le repartizeaza pe tipuri de aeronave si totodata împiedica NATO sa descopere ceva din modul de operare al rusilor. În abesenta unui minim de informatii, NATO nu poate declansa contramasuri electronice (ECM) eficiente împotriva rusilor în Siria.
Mijloacele de razboi electronic rusesti terestre, navale si aeriene aduse în teatrul de actiuni militare din Siria permit monitorizarea întregului spectru electromagnetic pentru a localiza emitatoarele inamicului si a le bruia. Razboiul electronic s-a extins în zilele noastre de la bruiajul comunicatiilor, la bruiajul radarelor si a mijloacelor electrono-optice de supraveghere. Echipamentele moderne generînd contramasuri inclusiv în spectrul vizibil, infrarosu sau laser, utilizat de mijloacele de supraveghere electrono-optice aeriene sau cosmice (IMINT) ale concurentilor Rusiei în anihilarea ISIS. Pentru a-si proteja dispozitivul de mijloacele de cercetare ale NATO, rusii au dislocat în Siria, mai multe sisteme Krasukha-4. Avioanele rusesti Su-24, Su- 25, Su-34 au fost echipate cu containerele de bruiaj SAP-518/ SPS-171 si elicopterele Mi-8AMTSh cu Richag-AV. La acestea s-a adaugat nava Priazovye (din clasa Vishnya), apartinînd Flotei ruse a Marii Negre care a fost dislocata în marea Mediterana, în apropierea coastei siriene. Nava fiind specializata în bruiaj si în culegerea de informatii de tip SIGINT si COMINT (interceptarea tuturor retelelor de comunicatii).
Krasukha-4 este un echipament de banda larga mobil, montat pe sasiu 8×8 de tip BAZ-6910-022, care bruiaza radarele de supraveghere de pe satelitii militari, radarele bazate pe sol, cele aeriene de tip AWACS si cele montate pe avioane fara pilot (drone). Krasukha-4 este singurul sistem capabil de a bruia satelitii de spionaj americani din familia Lacrosse / Onyx. Acesti sateliti evolueaza pe orbita terestra joasa si sunt dotati cu echipament SAR (Synthetic Aperture Radar) care le permite sa penetreze atît stratul de nori, cât si solul terestru sau peretii cladirilor, având o rezolutie de 20 cm.
Care au fost consecintele masurilor de razboi radioelectronic aplicate de rusi în Siria? Echipamentul Krasukha-4 dispus pe baza aeriana ruseasca Hmeymim (guvernoratul Latakia) creaza un scut de invizibilitate pentru obiectele din aer si de la sol cu o raza de 300 km. Krasukha-4 fiind capabila sa ”orbeasca” radarele de descoperire si dirijare ale rachetelor AA MIM-104 Patriot, amplasate la granitele Turciei si radarele avioanelor de vînatoare F-16 C turcesti, decolate de la baza aeriana Incirlik, concurînd la crearea unei ”no fly zone” deasupra Siriei. Baza aeriana Incirlik este dispusa lînga orasul Adana, la 140 km nord de Latakia.
Sub protectia Krasukha-4 si altor sisteme de bruiaj, zecile de aeronave rusesti n-au fost detectate de NATO pe timpul zborului si aterizarii în Siria, ci la cîteva zile dupa ce ajunsesera pe baza aeriana Hmeymim.
Tot ca urmare a masurilor de razboi radioelectronic aplicate de rusi, rebelii islamisti ”moderati” bine informati de SUA începînd din 2013, despre toate miscarile armatei siriene, n-au mai avut date despre concentrarea în secret a trupelor siriene, pe directiile Latakia-Idleb (la nod de Latakia), Latakia- Hama (la est de Latakia) si Latakia-Homs.
Ceea ce a permis armatei siriene, sprijinite de bombardierele rusesti, declansarea de actiuni ofensive cu blindate pentru a prelua sub control, de la rebeli, segmentul Idleb- Hama- Homs, al autostrazii M5. Cea care leaga Aleppo de Damasc.
Reamintesc ca în Siria, armata rusa si-a creat si un sistem de cercetare-lovire, în cadrul caruia culegerea si prelucrarea informatiilor este stratificata pe mai multe niveluri. Primul nivel de asigurare cu informatii are ca beneficiar unitatile de securitate a bazelor de încartiruire a trupelor rusesti din Siria (aeroportul Latakia si portul Tartus). El este asigurat de cîte 4-6 mini avioane si elicoptere fara pilot (UAV) ultrausoare, silentioase, avînd motor electric si o raza de actiune de pîna la 30 km, de tip ZALA.
Pentru descoperirea obiectivelor misiunilor de bombardament la distanta medie, se utilizeaza 36 de avioane fara pilot de tip Yakovlev Pchela-1T si Orlan-10, iar pentru supravegherea întregului teritoriu al Siriei, se folosesc avioane de cercetare fara pilot Dozor 600 sau Altius, similare celor americane MQ-1B Predator.
Tot pentru supravegherea întregului teritoriu al Siriei au mai fost dislocate si avioanele de cercetare ELINT, de tip Il-20M1, echipate cu radarul Kvalat-2, care descopera aeronave, vehicule terestre si piese de artilerie pâna la o distanta de 300 km. Avionul Il-20M1mai are echipamente pentru interceptarea si bruierea tuturor comunicatiilor militare, radarelor si telefoniei mobile, similare aparatura foto de înalta rezolutie (A-87P).
