Premium
Ponta a obișnuit opinia publică cu ieșirile lui obraznice, cu glumițele de tocilar intrat în rol de golănaș și cu atitudinea generală de iresponsabilitate veselă. Însă în cazul Dacia iresponsabilitatea și inconsistența politică a lui Ponta îi poate costa pe români un dezastru economic.
Atacul lui Ponta la muncitorii de la Dacia care manifestau pentru autostrada Pitești-Sibiu e o dovadă de iresponsabilitate vecină cu dunga roșie pe buletin. Și o mare minciună. În acest caz patronatul și salariații sînt de aceeași parte a baricadei. Și unii, și ceilalți vor infrastructură și rămînerea Daciei în țară. Acuzația lui Ponta că francezii de la Renault ar muta fabrica în Maroc din cauza unui miting cu care sînt de acord și care susține ce susțin și ei e o aberație. Dacă fabrica din Mioveni de închide, se închide din cauza guvenrului Ponta, singurul responsabil cu construcția de autostrăzi.
Un constructor de mașini, ca să facă față concurenței, să-și primească componentele de la furnizori și să-și livreze mașinile cît mai rapid și cu costuri cît mai mici, are nevoie de infrastructură care să facă conexiunea dintre el, furnizori și distribuitori. Dacia și Ford nu au nevoie de autostradă în fața vilei lui Dragnea și harta autostrăzilor se face în funcție de nevoile economice și de trafic, nu după harta terenurilor cu care face afaceri clientela (”trasează o autostradă p-aici, Șefu', eu cumpăr terenul pe nimic de la țărani, apoi mă expropriază statul în interes public pentru autostrada Dragnea-Oprișan și mă umple de bani”)
La ultimele campanii electorale, de la parlamentarele din 2012 pînă la prezidențialele din 2014, PSD s-a întrecut în a promite sute de mii și chiar milioane noi locuri de muncă. Între timp nu numai că nu a creat aceste locuri de muncă - fie vorba între noi, nu statul creează locuri de muncă, în orice caz nu altele decît cele din administrație pentru clientela de partid - dar insistă să le distrugă și pe cele existente.
În ceea ce privește construcția de autostrăzi, întreaga responsabilitate aparține guvernului. Nu e treaba Parlamentului să construiască autostrăzi, nu e treaba Președintelui, a autorităților locale, a societății civile sau a sistemului privat. Guvernul ia miliarde de euro din buzunarul contribuabililor ca să se ocupe de infrastructură, atribuție pe care a păstrat-o exclusiv în portofoliul său. În acest caz Ponta nu mai poate da vina pe nimeni. Nu mai e Băsescu să-l deranjeze (deși nu știu cum l-ar fi putut opri să construiască autostrăzi), are miniștri și are carioci cu care desenează masterplanuri și alte avioane. Are majoritatea parlamentară, are guvernul, are instituțiile din subordinea guvernului, are pe mînă bugetul țării, miliarde de euro luate din buzunarul contribuabililor pe care îi aleargă cu ANAF-ul și cărora le închide firmulițele, le trimite salariații acasă pentru trei lei găsiți în casă de comisarii care asediază ospătărițe sinistre și interoghează bucătari periculoși. Ponta nu e ca și cum ar fi un băiat care chibițează guvernul de pe margine, la un Shirley Temple cu Șova și alți băieți, între un baschet și un Dubai. E prim ministru, omul care conduce guvernul, care are bugetul pe mînă și care, în general, e pus acolo să facă și altceva decît glumițe răsuflate. Poate nu să ne ducă pe cele mai înalte culmi ale progresului economic dar măcar să nu ne lase în șanț. Iar dacă Dacia pleacă, nu sîntem în șanț, sîntem deja în prăpastie.
Din fabrica de la Mioveni nu trăiesc doar angajații Dacia și familiile lor. Trăiesc alte zeci sau sute de firme, de furnizori, o întreagă industrie cu sute de mii de angajați și familiile lor. În același timp, Dacia e cel mai mare exportator. Fără Dacia balanța comercială va arăta ca fața lui Ponta în seara lui 16 noiembrie.
Cu sute de mii de locuri de muncă pierdute, cu sute de mii de oameni pe drumuri și familii disperate, cu o balanță comercială în moarte clinică, Ponta lasă România în groapă. Iar el își ia mingea și pleacă fluierînd în pasul ștrengarului, cu Șova în urmă, care merge mai încet, că are bilă cu lanț de picior. Are toate șansele să devină erou național în Maroc și chiar să candideze acolo la ceva, la Marocanii au talent gen. Sau, cine știe, poate primi chiar un comision pentru atragerea investițiilor străine în Maroc.
