Îți promit că Victor Ponta nu va fi președinte

E o formulă bizară, care vine parcă din anii 90, anii cu ”ei numai au întinat nobilele idealuri ale socialismului” și ”măi, animalule”: ”Dacă Ponta devine președinte, eu plec din țară.” O spun, cu hotărâre și nonșalanță, oameni de 30-35 de ani, cu studii și cariere spectaculoase, de la care te-ai aștepta, parcă, la o mai mare relaxare și "adaptabilitate" civică. Nici gând: ”Dacă iese Ponta, plec. Promite-mi că nu iese Ponta!”.

E o alergie radicală, pe care, la o primă privire, unul mai copt nici n-o înțelege prea bine: când ai văzut mineriadele, ”nu cred în arestările de vineri seară”, pe Ciuvică în cătușe pentru Armaghedon, pe Mitrea, DIP și Năstase pe scările Parchetului în sprijinul lui Bivolaru – Ponta ți se pare un personaj aproape frecventabil; e un Kim Jong-un șturlubatic și prietenos, aflat clar în umbra marilor Kim Ir Seni; în comparație cu Iliescu, care a trait din interior terorile comuniste cu masini negre la poartă, stânga lui Ponta e cu tricouri Che, eșarfe și băscuțe: ”Distracție, frate, hipstereală, Revoluție!”.

Cum să pleci din țară pentru niște clovnerii?

Și, totuși, face sens. Pentru că, în anul 2014, miza nu mai e atât ”democrația” – oarecum garantată formal de calitatea noastră de membru EU și NATO – cât groaza de o societate falsificată, mincinoasă, găunoasă de la un capăt la altul. E atâta vid și atâta irealitate în lumea fictivă a lui Victor Ponta, încât, pe bună dreptate, un om autentic – așa cum sunt tinerii – se va simți sufocat și străin în ea.

În lumea lui Ponta totul pare, nimic nu este; totul se reduce la o formă fără fond, la înșelăciune și fraudă: sunt doctor în drept, privește-mă cu smerenie – doar că e numai un truc, sunt pagini copiate de-o secretară; lupt împotriva corupției, vin în Parlament să mă vezi votând cu bilele la vedere pentru cererile DNA – doar că, după ce plec, locotenenții mei aleargă printre bănci și șoptesc: ”Bila albă-n urna neagră, să scape puiul de baron”; eu vin să vă propun Marea Unire, român cu român să se împace și să nu mai existe vrajba băsistă – dar să dispară dintre noi sterilii ca Iohannis, intelectualii lubrici precum Pleșu, naziștii precum Cărtărescu; eu mă lupt cu mafia băsistă – dar ”Alo? Da, domnu’ director Cocoș. Ordonați!”; eu sunt socialist, haiduc, om din popor care luptă împotriva burghejilor cu șase case – doar că eu am șapte, trăiască domnul Niro; am fost spion, n-am fost spion – nu se zice, legea dată de mine interzice, ia o floare și ghiceste, mă iubește, nu mă iubește; doar eu lupt cu tiranul de la Cotroceni, nu ca alde Antonescu și Iohannis, criptobăsiștii așternuți la picioarele lui – doar că dau fuga să semnez pactul de coabitare când mă cheamă scurt cumplitul dictator.

Lumea butaforică a lui Victor Ponta e o variantă soft, microsoft, cu față umană, a celei din 1984 lui Orwell: ”Războiul este pace”, ”Libertatea este sclavie”, ”Ignoranța este putere”. Statisticile nu sunt ceea ce par: scăderea e creștere! Realitatea nu e ceea ce pare: DNA e în campanie electorală! Adevăratele teme sunt altele: nu Hrebenciuc și Ecaterina Andronescu – cui îi pasă de asta? – ci casa de protocol a lui Băsescu. Oamenii nu vor ce vor, vor ce vrea PSD să vrea: Klaus Iohannis, de pildă, ”vrea să îți taie pensia”, știm noi mai bine, stai cu frica-n oase și votează!

Prin contact cu această irealitate și impostură se naște acel ”Dacă Ponta iese președinte, eu plec din România” al tinerilor noștri. Cărora, privind cu luciditate în jur, le putem promite că asta nu se va întâmpla: societatea românească e, totuși, prea vie pentru ca valul antipesedist să nu crească în fiecare zi: you can fool all the people some of the time, and some of the people all the time, but you cannot fool all the people all the time. Scăderea stângii în sondaje a început deja – the trend is your friend – iar țintele pompoase ale verii (45% în primul tur) au fost duse, prudent, la 37%. A început dihonia internă: cutare și cutare organizație nu se implică în ziua votului; alte organizații s-ar implica, dar nu pot – șefii lor au mâinile legate. La propriu. Totul a devenit penal în jurul candidatului PSD – dacă ar câștiga am avea un președinte care intră în mandat cu zeci de răni și vulnerabilități cu scandență scurtă: România nu-și poate permite un astfel de risc. În plus, după primul tur va dispărea și influența mediatică parazitară a cuplului Băsescu-Udrea – irelevanți în realitate, ținuți în viață doar de televiziuni loiale de nevoie – influență care încă îl mai legitimează pe Ponta în ochii propriului electorat.

Atunci, în buza celui de-al doilea tur, se va vedea limpede că bulgărele îndreptat împotriva taberei lui Hrebenciuc, Ponta, Duicu sau Bunea Stancu e mult mai mare și mai tăios decât ar fi estimat cineva; mai mare chiar decât în cazul lui Geoană sau Năstase.

Și că, totuși, nici un tânăr nu trebuie să plece din România.