Premium
Puțini ar fi crezut că, la aproape 30 de ani de la căderea comunismului, legile României vor fi iarăși filtrate prin ideologii radicale. Se întâmplă însă chiar în zilele noastre, sub ochii noștri, de această dată de către filiera neomarxistă care a înlocuit lupta de clasă cu lupta de gen.
Există, printre curentele radicale extremiste neomarxiste, unele care consideră că genul este un construct social și că orice comportament asociat genului este un stereotip opresiv care trebuie distrus și înlăturat din societate. Convenția de la Istanbul este, în parte, tributară acestor ideologii extremiste, motiv pentru care o bună parte din țările europene nu au ratificat-o, unele au decretat-o neconstituțională, iar în altele bisericile catolice se opun categoric.
Ei bine, într-un mod total netransparent și nedemocratic, legi ale României au început să fie modificate potrivit perceptelor extremiste amintite. Fără dezbatere și, cu siguranță, fără discernământ. Este absolut evident că legiuitorul român nu a știut ce a votat. Pentru că nu politicienii de astăzi sunt extremiști, ci diverse grupuri de lobby care influențează nedemocratic procesul legislativ (la nivel național sau supranațional, cum e cazul Convenției). Mai remarc și faptul că, în țara noastră, trei milioane de cetățeni care vor să afirme căsătoria ca fiind între femeie și bărbat, adică drept ceea ce este, sunt duși cu vorba de ani de zile, pe când aceste grupări extremiste pot modifica legile, normativizând genul potrivit agendei lor radicale, oricând, oricum, indiferent de cât de absurde sunt modificările.
Să aducem câteva clarificări. A spune că genul are o dimensiune culturală este un lucru normal. Este o constatare. A fi bărbat este nu doar o chestiune de biologie, ci și de cultură. Într-un fel e bărbatul asiatic, în alt fel cel european, în alt fel cel groenlandez. A spune, însă, că genul este construit social totalmente înseamnă să promovezi o concepție extremistă care, atenție, NU ÎNTRUNEȘTE CONSENS NICĂIERI PE LUME. Dimpotrivă. Există nenumărate articole de psihologie, neuropsihiatrie și sociologie care arată exact inversul: că genul este și biologie, și cultură. Concepția că genul este strict construit social este o OPINIE, nu un FAPT, și încă o opinie nevalidată științific și lipsită de consens politic.
În mod similar, a spune că există stereotipuri de gen este o banalitate. A spune, însă, așa cum deja se face în legi ale României, că stereotipul este orice comportament asociat genului, se înțelege, în mod artificial, este o afirmație extremistă, nevalidată științific. De pildă, judecând după (i)logica extremiștilor, simplul fapt de vorbi despre calitatea de mamă pe care o poate avea femeia înseamnă să folosești un stereotip opresiv asupra femeii. Or, capacitatea de a fi mamă este un FAPT care ține de biologie și aparține doar femeii, nu are nicio legătură cu „sistemele organizate de credințe” sau cu stereotipurile, așa cum glăsuiesc, mai nou, legile României!
De altfel, în treacăt fie spus, legiuitorii, sub influența acestor concepții extremiste, au trecut cu totul cu vederea că noțiunea de stereotip, în sine, este neutră, și că există stereotipuri atât pozitive, cât și negative. Nu există doar stereotipuri negative.
Aceste concepții extremiste care ne vând OPINII drept FAPTE și care schimbă definițiile de lucru esențiale în legile României sunt absurde, iar, dacă vor fi aplicate constrângător, vor deveni abominații. Să luăm un exemplu, mai benign.
În Legea privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi au fost operate modificări în sensul celor descrise mai sus. Se afirmă că genul e construit social și se dă definiția stereotipului de gen ca fiind exclusiv o chestiune ce ține de prejudecăți și sisteme de credințe. La articolul 19, leguitorul s-a gândit să facă în sfârșit dreptate femeilor și a adăugat aliniatul următor: „(3) Firmele de publicitate au obligaţia de a cunoaşte şi de a respecta principiul egalităţii de şanse şi de tratament, precum şi de a nu utiliza stereotipurile de gen în producţiile publicitare.”
Această absurditate, dacă e luată în serios, știți ce ar presupune? Interzicerea oricăror reclame cu produse pentru bebeluși în care mama e mamă și tatăl e tată. Interzicerea drastică a oricăror reclame în care femeia spală, gătește, calcă, se îngrijește de sănătatea copiilor sau de propria ei frumusețe. Căci toate acestea sunt, nu-i așa, stereotipuri de gen! La fel și toate reclamele în care bărbații conduc mașini, repară lucruri, muncesc fizic etc, pentru că acestea au un dublu păcat: nu doar că sunt stereotipuri de gen pentru bărbați, dar le mai și discriminează pe femei. Nu mai zic și de reclamele pentru cupluri de îndrăgostiți, acelea nu doar că sunt stereotipe, mai sunt și homofobe.
Practic, dacă legea, potrivit noilor amendamente, s-ar aplica realmente în România, agențiile de publicitate ar da faliment, iar consumul ar înregistra scăderi dramatice. Sau am asista la reclame în care s-ar practica un fel de reeducare de gen, în care bărbatul apare numai în ipostaze feminine, iar femeia numai în ipostaze bărbătești. Tot acest lucru este absurd pentru că, de fapt, este împotriva legii naturale, împotriva firescului, a realității. Nu poți reconfigura realitatea prin decrete, aceasta este o lecție a istoriei pe care extremiștii, deși o știu, o încalcă, iată, din nou.
De la absurd la abominație este doar un pas. Acesta va fi făcut cu siguranță dacă nu vom îndepărta absurdul din legile care reglementează viața socială în România. Iar abominațiile pot fi mult mai rele decât faptul că agenții de publicitate sau producători dau faliment. Anii 50 ai secolului trecut ne-au arătat finalitatea extremismelor colectiviste de sorginte marxistă: închisoarea, canalul, deportarea.
