Premium
Dacian Cioloș a declarat în interviul pentru Europa FM că ia în calcul trei variante pentru „a fi de folos” României. În continuare le vom analiza pe fiecare în parte, cu plusuri și minusuri.
1. „De pe margine”
Prima variantă de implicare în viața cetății ar fi să nu se înscrie în niciun partid, ci să își aducă contribuția în alte forme de organizare. Despre crearea unui ONG care să reunească o bună parte din echipa lui Cioloș s-a vorbit și imediat după alegerile parlamentare. Din punct de vedere al libertății de acțiune, varianta unei astfel de platforme pare cea mai bună. Neobișnuiți cu rigorile din interiorul unui partid politic, oamenii fostului premier ar putea da un randament mai bun într-un ONG.
Totuși, marea bilă neagră apare atunci când vorbim despre impact. Față de a acționa de la înălțimea unui partid politic, care vorbește pentru mase și are pârghiile necesare nu doar de a propune soluții, ci și de a le implementa, impactul unui ONG este limitat. Se pot face lucruri bune dar pentru un număr relativ mic de oameni. Se pot propune soluții eficiente dar cine garantează că acestea vor fi luate în calcul de clasa politică?
Înființarea de platforme civice de către oameni din zona politică au avut de-a lungul timpului mai degrabă un rol de etapă, până la mișcarea viitoare. Când un politician rămâne fără partid, înființează un ONG care să îi ofere o greutate mai mare în aparițiile publice, decât dacă ar vorbi „pe persoană fizică”. Dar când apare o nouă variantă politică, ONG-ul se varsă în partid, se transformă într-unul sau pur și simplu este abandonat. Putem aminti aici exemplul Inițiativei România Liberală, înființat de Andrei Chiliman după despărțirea de PNL și abandonat ulterior când o altă variantă politică a apărut, sau Inițiativa civică de centru-dreapta a lui Mihai Răzvan Ungureanu, transformat ulterior în partidul Forța Civică.
2. Înființarea unui partid
A doua variantă enunțată de Dacian Cioloș este înființarea unui partid. Și aici putem trece ca bilă albă libertatea de acțiune. Dacă înființezi o formațiune politică, din start tu ești cel care face regulile și nu trebuie să te conformezi unei culturi organizaționale deja existente.
Pe de altă parte, s-a văzut că este greu să faci un partid și să îl aduci la un procent acceptabil. Forța Civică sau M10 s-au stins repede. Mișcarea Populară abia a trecut pragul la aceste alegeri. USR a luat un scor bunicel, dar departe de așteptări. Rețelele, fondurile, logistica sunt elemente extrem de importante fără de care un partid nu poate supraviețui.
Un alt dezavantaj al acestei variante ar fi scindarea și mai mare a electoratului. Sigur, Cioloș se bucură în continuare de un nivel ridicat de încredere, dar unii dintre simpatizanții săi votează PNL, alții votează USR. Înființarea unui nou partid ar rupe practic bucățele din electoratul celor două formațiuni și ar aglomera și mai tare spațiul dacă nu de dreapta, măcar anti-PSD existent în momentul de față.
3. Înscrierea într-un partid
Conform celor declarate, Dacian Cioloș ia în calcul și varianta înscrierii într-un partid politic deja existent. Această mutare i-ar permite să ardă niște pași față de varianta numărul 2 și să acționeze printr-o platformă testată și rodată în timp și nici nu ar împărți inutil procentele anti PSD în bucăți mai mici.
Înscrierea în PNL sau USR, căci acestea pot fi variantele luate în calcul, i-ar limita totuși libertatea de mișcare. Când intri în locuința cuiva respecți regulile casei și unii membri ai echipei lui Cioloș pot considera asta un dezavantaj. Pe de altă parte, această ultimă variantă nici nu îi asigură lui Cioloș rolul de vioara întâi. Fostul premier nu poate emite pretenții de a ajunge imediat președinte, nici la PNL dar nici măcar la USR. În mod cert ar fi unul dintre „locotenenții” partidului ales, dar pentru a fi liderul suprem, îți trebuie o experiență pe care nici funcția de prim-ministru nu ți-o asigură.
Cioloș a dovedit că are abilități de administrator și mai puțin de politician. Au fost câteva momente în care a ratat cu poarta goală. Când a preluat guvernarea nu a făcut o carte albă a guvernării lui Ponta, a tăcut și a acoperit până în ceasul al 12-lea greșelile făcute. Cel puțin în domeniul fondurilor europene am văzut că atunci când s-au trezit tehnocrații să vorbească era deja prea târziu. În campania pentru parlamentare a comis o gafă nepermisă. S-a dezis atât de PNL cât și de USR, doar pentru a-și apăra imaginea proprie și promisiunea făcută la începutul guvernării sale, că nu va intra într-un partid politic. A fost o declarație care a costat enorm PNL. S-au văzut lăsați în off-side de cel pe care îl promovau. Toate aceste lucruri sunt cunoscute de partid, de militanți și vor fi o povară enormă.
În mod cert, Dacian Cioloș ar fi util „dreptei” românești. În ce condiții e dispus să se implice politic și până la urmă care va fi abilitatea sa de a se mișca în acest mediu, rămâne de văzut.
Citiți și:
